22 iulie 2008

Manastirea Rarau

                    >>>Minunea Dumnezeiasca - Rugul Aprins-Rarau<<<
 
Manastire de calugari

Staret: PROTOS.VENIAMIN (BAICAN)
Adresa: Chiril, com. Crucea, jud. Suceava
Telefon: 0752 883 168
Acces: Se poate ajunge prin Vatra Dornei sau pe Valea Bistritei Rutier: DN17B Vatra Dornei, spre sud-est, prin Ortoaia (9 km) - Rusca (3 km) - sat Chiril (11,5 km). Pentru pelerinii care nu vin cu masina personala: Mergeti cu trenul pana la Vatra Dornei si de la Autogara se ia autobuzul pe traseul Dorna Arini-Chiril si de la pod se urca pe muntele Rarau(numai pe drumul asfaltat).Dupa 4 kilometri se afla o troita( Cruce),de la care se merge pe drumul neasfaltat din dreapta 800 metri si se ajunge la Sfanta Manastire Rarau.
Ctitor: Petru Rares
Anul zidirii: 1538
Hramul: ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Manastirea Rarau: Istoric
Potrivit tradiţiei, aici a fost o sihăstrie înfiinţată de cuviosul Sisoe, spre sfârşitul secolului al XV-lea. Se mai spune că, după anul 1538, când Petru Rareş a fost schimbat de la domnie, soţia sa, Elena, împreună cu copiii, s-au ascuns în Rarău, fiind ocrotiţi de călugari. Drept mulţumire, voievodul le-a înălţat o biserică în locul celei vechi şi astfel a luat fiinţă schitul Rarău, în fosta sihăstrie Dodu. Mânăstirea a fost desfiinţată de austrieci în anul 1786. S-a reînfiinţat după 1918, iar în 1959 a devenit schit. În anul 1990 a redevenit mânăstire.
În 17 septembrie 2000, P.S. Gherasim Putneanul a sfinţit noua biserică a mânăstirii.
Minunea din munte
Mână dumnezeiască a pictat icoana făcătoare de minuni, astfel încât, Maica Domnului te priveşte cu smerenie şi dragoste dumnezeiască în orice loc te-ai afla în biserică. Din gura Maicii Domnului izvorăşte mir“. O altă icoană, considerată făcătoare de minuni şi adăpostită de Mănăstirea Rarău, este şi cea a Sfântului Ioan Evanghelistul. Pelerinii sosiţi la lăcaşul sfânt de pe Rarău pot găsi adăpost în casele de oaspeţi ale mănăstirii timp de 24 de ore şi au privilegiul de a se mărturisi pe timpul nopţii, după ce vor fi văzut minunăţiile pe care Dumnezeu le-a pus pe acele meleaguri.
Iarba mult mai verde şi mai grasă, aerul curat ce parcă îţi taie respiraţia când te bucuri de susurul apei ce goneşte pe Bistriţa şi ospitalitatea oamenilor din Bucovina sunt lucruri ce-ţi rămân în suflet după o călătorie, chiar şi de doar câteva zile. Pe aceste meleaguri, ale Dornelor, şi oamenii sunt altfel. Şi la Dorna a fost secetă, nu a plouat cât a trebuit, mierea nu a ieşit ca în alţi ani, nici fâneaţa nu e tot atât de deasă, însă muntenii de pe Băda mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce le-a dat şi au speranţa că vor trece cu bine iarna. „Cu ajutorul bunului Dumnezeu, vom trece cu bine. De foame nu vom muri…“. Şi nu vor muri cu siguranţă, atâta timp cât se află mai aproape de cer, printre plantele miraculoase ce tratează boli şi lăcaşurile sfinte ridicate prin truda înaintaşilor.
Sunt multe astfel de locuri sfinte care merită vizitate. Pentru pentru liniştea locurilor şi posibilitatea mărturisirii la ceas de seară, pentru slujbe şi icoane, merită ca orice călător ajuns pe meleguri bucovinene să îndrăznească să devină pelerin şi să urce până la Mănăstirea Rarău.

Din vremea lui Petru Rareş

Ctitorie a domnitorului Petru Rareş, Mănăstirea Rarău poate deveni adăpost şi loc de rugăciune pentru orice drumeţ care se încumetă să străbată piscurile din zona Dornelor. Pe drumuri de munte, după ce am lăsat în urmă drumul asfaltat de la Chiril , mă minunez de frumuseţile ce taie răsuflarea şi fac, pentru o clipă, timpul să stea în loc. Se vede treaba că Dumnezeu a rânduit ca o sfântă mănăstire să fie înălţată pe locuri mirifice, aproape, deopotrivă, de cer şi pământ. Aici, doar cu smerenie şi dragoste de Dumnezeu poţi vieţui. Aproape de cota 1.400 se înalţă două biserici. Cea veche datează din vremea când la cârma Moldovei se afla bravul Petru Rareş. Mai este o biserică, mai nouă, care a fost sfinţită în anul 2000.
Drumeţii ce se abat pe la Mănăstirea Rarău în drumul lor spre Pietrele Doamnei sau miile de credincioşi care urcă special la lăcaşul sfânt, în căutarea liniştii sufleteşti, pleacă acasă cu speranţa în suflet că problemele le vor fi rezolvate, după ruga aprinsă în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adăpostită în biserica veche a mănăstirii. „Din gura Maicii Domnului izvorăşte mir“, aflăm de la cineva. În afară de asta, icoana impresionează şi prin modalitatea în care a fost pictată, căci privirea Maicii Domnului te urmează în orice colţ al sfântului lăcaş te-ai afla. Fecioara priveşte cu blândeţe maternă şi dragoste dumnezeiască spre fiecare dintre cei care trec pragul sfântului lăcaş.

Sute de credincioşi urcă zilnic la Mănăstirea Rarău

„Sute de credincioşi ne calcă pragul, chiar şi în zi când nu este sărbătoare, şi ne bucură faptul că cei care vin aici îşi găsesc liniştea sufletească. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, precum şi aceea a Sfântului Apostul şi Evanghelist Ioan, dăruiesc, după credinţă, fiecăruia“, aflăm de la părintele protosinghel Veniamin Băican, stareţ al Mănăstirii Rarău de peste 25 de ani.
Icoana Sfântului Ioan Evanghelistul se află în biserica nouă a mănăstirii. De altfel, Sfântul Ioan este şi patronul paraclisului.
Mănăstire de călugări încă din anul 1800, la Rarău se ostenesc întru slava Domnului, alături de părintele Veniamin, alţi 20 de călugări. Chiliile şi casa de oaspeţi din curtea mănăstirii pot găzdui într-o noapte 150 de pelerini. Afară de cazare şi masă, credincioşii care hotărăsc să poposească la Rarău au şi posibilitatea ca, fie zi sau noapte, să se spovedească, beneficiind de sfaturile părinţilor duhovnici care se nevoiesc în mănăstirea de pe munte.

Din Chiril, la Mănăstirea Rarău

La Mănăstirea Rarău se poate ajunge din Piatra Neamţ sau Târgu Neamţ, trecând prin Poiana Teiului, Broşteni şi ajungând în satul Chiril. De la podul peste pârâul Chiril se urcă pe muntele Rarău pe un drum asfaltat aproape 4 kilometri , după care, din dreptul unei troiţe, se merge la pas, pe un drum neasfaltat (vara, pe timp însorit, se poate ajunge cu maşina până la mănăstire), alţi 800 de metri.
O altă cale de acces este prin Vatra Dornei. De la autogara oraşului se poate lua autobuzul Dorna Arini - Chiril, după care drumul trebuie străbătut pe jos. Un alt traseu, mult mai anevoios, este cel din Câmpulung Est, peste vârful Rarăului. Acesta este însă închis iarna, fiind greu accesibil chiar şi pe timp însorit.
Manastirea Rarau
Manastirea Rarau, aflata in satul Chiril, comuna Crucea, judetul Suceava, este o manastire ortodoxa de calugari, ctitorita de catre domnitorul Petru Rares, in anul 1538. Manastirea se afla pe Muntele Rarau, la aproximativ 25 de kilometri de asezarea de la poalele acestuia.
La Manastirea Rarau se poate ajunge din Piatra Neamt sau Targu Neamt, trecand prin Poiana Teiului, Brosteni si ajungand in satul Chiril. De la podul peste paraul Chiril se urca pe muntele Rarau pe un drum asfaltat aproape 4 kilometri, dupa care, din dreptul unei troite, se merge la pas, pe un drum neasfaltat (vara, pe timp insorit, se poate ajunge cu masina pana la manastire), alti 800 de metri.
O alta cale de acces este prin Vatra Dornei. De la autogara orasului se poate lua autobuzul Dorna Arini - Chiril, dupa care drumul trebuie strabatut pe jos. Un alt traseu, mult mai anevoios, este cel din Campulung Est, peste varful Raraului. Acesta este insa inchis iarna, fiind greu accesibil chiar si pe timp insorit.
Ctitorie a domnitorului Petru Rares, Manastirea Rarau poate deveni adapost si loc de rugaciune pentru orice drumet care se incumeta sa strabata piscurile din zona Dornelor.
Potrivit traditiei, aici a fost o sihastrie infiintata de cuviosul Sisoe, spre sfarsitul secolului al XV-lea. Se mai spune ca, dupa anul 1538, cand Petru Rares a fost schimbat de la domnie, sotia sa, Elena, impreuna cu copiii, s-au ascuns in Rarau, fiind ocrotiti de calugari.
Drept multumire, voievodul le-a inaltat o biserica in locul celei vechi si astfel a luat fiinta schitul Rarau, in fosta sihastrie Dodu.
Aproape de cota 1.400 se inalta doua biserici. Cea veche dateaza din vremea cand la carma Moldovei se afla bravul Petru Rares, iar cea noua a fost sfintita in anul 2000.
Documentele vremii atesta ca la 1541, voievodul Petru Rares, aflandu-se in trecere pe aici cu domnita Ruxandra si incantat de farmecul peisajului, a hotarat sa ctitoreasca lacas de rugaciune si meditatie, drept multumire adusa lui Dumnezeu, pentru victoria ce-o repurtase impotriva hoardelor navalitoare ale tatarilor.
Legenda locului ne mai povesteste ca in acelasi an 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares, ajungand aproape de culmile Raraului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat mai sus in munte sotia, fiul si o parte din avere.
Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i. Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor, dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului.
Asa ca oamenii de pa aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului "Rarau" (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite "Pietrele Doamnei".
Mai bine de doua veacuri, credinciosii de pretutindeni s-au izbavit de pacate la fum de lumanare si fosnet de cetina, in Poiana Sihastriei. Dar in 1776 dangatul de clopot s-a stins. Venisera ocupantii austro-ungari, amenintatori si neimpacati cu obiceiul crestin.
Mai departe legenda glasuieste ca icoana Maicii Domnului disparea din rama, dar revenea de fiecare data la rugaciunile imploratoare ale calugarilor de la schit, care au fost martorii unui fenomen miraculos.
Intrebata fiind Maica Domnului de ce pleaca icoana din schit, s-au auzit vorbe naucitoare: "Unde pleaca icoana mea sa mutati schitul, caci austriecii ii dau foc". Atunci, cu spaima-n glas, vornicul Sabie a poruncit: "Fratilor, sa ducem schitul de partea cealalta a Raraului, sa ramana Moldovei peste veacuri, pana trece ceasul de cumpana!"
In mare taina, calauziti de icoana Maicii Domnului, atelajele trase de cai si catari, au transferat intregul inventar, la Chirii, pe versantul dinspre apa Bistritei, a muntelui Rarau. Robii ce se aflau pe paraul de acolo au dat de veste boierului Bals, care s-a infatisat a doua zi cu 20 de calareti si a donat cu grabire 600 de hectare de padure si fanete pentru manastirea careia i-a pus piatra de temelie si a recladit-o pe propria-i cheltuiala. Ieroschimonahul Sisoe, egumenul schitului, a adus lauda lui Dumnezeu prin Sfanta Liturghie.
Incercarile repetate ale credinciosilor, de dupa 1945, de a reconstrui schitul pe vechiul amplasament ales de Petru Rares, au fost sortite esecului. Ateii comunisti s-au opus cu inversunare unor astfei de initiative.
Dupa 1989, aceiasi vrednici si inimosi credinciosi care nu si-au pierdut niciodata speranta si carora li s-au adaugat multi altii, au hotarat sa recladeasca vechiul schit mai frumos si mai impunator. Acum aveau de partea lor si pe actualul staret-arhimandrit, venit in iulie 1992 de la manastirea Bistrita-Neamt.
In numai doi ani si trei luni prin purtarea de grija a Atotputernicului Dumnezeu si cu contributia benevola a credinciosilor, lucrarea a fost finalizata.
La 16 august 1994, glasul celor trei clopote a prins iarasi viata, amestecandu-si dangatele grave cu fosnetul cetinii si cu tumultul cristalin al Izvorului Alb care-si pravale undele spre albia Moldovei. Inalt Prea Sfintia Sa Pimen Suceveanul a rostit binecuvantarea la terminarea constructiei, pe care a si sfintit-o, la data mai sus amintita.
Ctitorii Manastirii sunt Mantuitorul Iisus Hristos si Maica Domnului care se ingrijesc in mod deosebit de acest sfant lacas, in care se gasesc 7 sfinte icoane facatoare de minuni, care aduc vindecare si alinare celor bolnavi si suferinzi.
Manastirea a fost desfiintata de austrieci in anul 1786. S-a reinfiintat dupa 1918, iar in 1959 a devenit schit. In anul 1990 a redevenit manastire. La data de 17 septembrie 2000, P.S. Gherasim Putneanul a sfintit noua biserica a manastirii.
Manastirea Rarau este ridicata sub ocrotirea Sfantului Ioan Bogoslovul si pastreaza cu credinta Icoana Maicii Domnului, Izvoratoare de Mir. O alta icoana, considerata si ea facatoare de minuni si adapostita de Manastirea Rarau, este si cea a Sfantului Ioan Evanghelistul. Icoana Sfantului Ioan Evanghelistul se afla in biserica noua a manastirii.
La ora actuala manastirea domina ca o bijuterie rara Poiana Sihastriei. Asezamantul mai cuprinde 26 de chilii, iar pentru credinciosii care fac pelerinaje, in special duminicile si sarbatorile de peste an, exista posibilitati de cazare cu destinatie speciala pentru credinciosi, carora li se serveste si masa. Chiliile si casa de oaspeti din curtea manastirii pot gazdui intr-o noapte 150 de pelerini.
Programul religios si duhovnicesc e inspirat de la Muntele Athos si de la manastirile Frasinei - Valcea si Sihastria Neamtului. Zilnic se oficeaza Sfanta Liturghie, vecernia si slujba de la miezul noptii, cu privegheri si acatiste ce se impun in programul monastic.
Vorbele Mantuitorului: "Rugati-va si privegheati, ca nu se stie ceasul..." sunt adanc incrustate in inimile si mintile celor 12 vietuitori ai manastirii si sunt cu sfintenie respectate.