Crucea Suceava - site oficial

Boboteaza 2012 in Crucea, Suceava

2012-01-06T22:09:00.004+02:00

www.facebook.com/CruceaSuceava

Scumpa noastră comună

2011-12-31T00:01:00.000+02:00

-pt. calitate înaltă , selectaţi 1080p.

Urari de sarbatori 2011-2012

2011-12-23T19:42:00.001+02:00

Urarea de sarbatori 2011-2012 a primarului din com.Crucea, jud.Suceava,

d-mnul Dorin Rusu

Urarea de sarbatori 2011-2012 a preotului paroh din com.Crucea, jud.Suceava,
pr.Radu Ungurean

Serbare scoala Cojoci decembrie 2011

2011-12-18T21:06:00.005+02:00

Scoala Cojoci, Crucea, Suceava - Serbare decembrie 2011

“ Scumpe mame, dragi tǎtici,

Voi bunicuțe și bunici,

Veniți duminicǎ la serbare

Sǎ vǎ amintiți de vremea în care

Nu erați bunici și nici pǎrinți

Ci fete mândre și flǎcǎi voinici! “

Așa ne-au invitat elevii și cadrele didactice de la Școala Cojoci, duminicǎ,

18 decembrie la serbarea “ Pomului de Crǎciun “

Am fost primiți cum se cuvine, dupǎ obiceiul strǎmoșesc, cu pâine și sare.

Spectacolul a început cu multǎ bucurie, rândurile de copii fremǎtau de

bucurie și luminǎ, inimile lor înfloreau ca niște crini, gândurile lor zburau spre zilele fericite ale vacanței care urmeazǎ…

Elevii se simt mai mari, mai puternici, timpul care îi așteaptǎ curge în fața lor ca o mantie de nea copleșindu-i cu minunǎții!

Sub atenta îndrumare și chiar impreunǎ cu doamna educatoare Cuciureanu Adriana și cu doamnele învǎțǎtoare Droancǎ Nicoleta și Panaite Vasilica, s-a desfașurat minunata poveste a nașterii lui Hristos, s-au cântat colinde și s-a dansat o veche horǎ moldoveneascǎ.

N-au lipsit Caprele, Urșii , Urǎtura cu buhaiul și Sorcova , aducǎtoare de noroc în noul an…

Moș Crǎciun a aplaudat întregul program și la sfârșit a împǎrțit copiilor dulciuri și jucǎrii oferite de sponsori.

Au luat cuvântul doamna Bontea Mirela- director coordonator, domnul Primar Rusu Dorin și domnul consilier Cojoc Ion, mulțumind elevilor și cadrelor didactice pentru frumoasa serbare organizatǎ, sponsorilor și urându-le tuturor

“Sǎrbǎtori fericite, sǎnǎtate și un An Nou cu bine ! ”

Relateazǎ : Bontea Mirela – director coordonator

2011-12-08T11:28:00.001+02:00

Balul Bobocilor editia 2011

2011-11-18T00:29:00.000+02:00

Vineri, 11noiembrie 2011, Școala Crucea a organizat, ca în fiecare an ,,Balul Bobocilor”

Evenimentul a avut loc la Cǎminul Cultural din comunǎ și s-a desfǎșurat astfel:

Mai întâi concursul ‘’Miss și Mister Boboc”, la care s-au înscris elevi din clasele a V-a,

a fost atent jurizat de doamnele profesoare : Vizaru Roxana și Vleju Anișoara, și de elevele din clasa a-VIII-a: Tǎzlǎoanu Monica, Rus Ana Maria și Rusu Georgiana, care au pregǎtit și întrebǎrile pentru proba de ,,Culturǎ generalǎ”

Alte douǎ probe antrenante au deschis competiția : prezentarea concurenților și dans dupǎ diferite melodii mai lente și mai rapide,

D.J-ul fiind Tǎzlǎoanu Mircea, iscusit ca întotdeauna în alegerea muzicii.

Nu în ultimul rând, apreciem prestația prezentatoarei, eleva Nacu Alexandra din clasa

a-VIII-a care a încurajat și sprijinit imparțial toți candidații.

Locul 1 și titlul de ,, Miss Boboc” a fost câștigat de eleva Boca Florentina-clasa a-V-a A

cel de,,Mister Boboc” de elevul Panaite Sebastian-clasa a-V-a A

Locul 2 Nacu Teodora-clasa a-V-a A

Rusu Marian-clasa a V-a A

Locul 3 Bârsanu Maria-clasa a-V-a A

Nacu Alexandru-clasa a-V-a A

Dupǎ premiere elevii claselor V-VIII au dansat la o mini discotecǎ organizatǎ de doamna profesoarǎ Suciu Magda.

Activitatea a fost reușitǎ , eleviilor le-a plǎcut atât concursul cât și dansul care a urmat.

Informează : Director coordonator :Prof : Bontea Mirela

Amenajamentul fondului forestier

2011-10-20T14:59:00.002+03:00

Primaria Comunei Crucea-Suceava titular al proiectului “Amenajamentul fondului forestier proprietate publica si privata a comunei Crucea UP.I.Crucea” anunta publicul interesat asupra depunerii solicitarii de obtinere a
avizului de mediu pentru proiectul mai sus mentionat .
Informatiile si observatiile privind potentialul impact asupra mediului al proiectului propus pot fi consultate si primite la sediul APM Suceava sau pe site-ul http://apmsv.anpm.ro/

Articol Scoala Crucea

2011-10-18T20:37:00.000+03:00

Articol Scoala Crucea (oct. 2011)

Astǎzi 14 octombrie 2011 au avut loc douǎ activitǎți deosebite la Școala cu clasele I-VIII Crucea.

Așa cum este prevǎzut în procolul încheiat între Inspectoratul Teritorial de Urgențǎ Suceava , Inspectoratul Școlar Județean Suceava și MECTS la școalǎ , la ora 11 s-a organizat un exercițiu de alarmare și evacuare pentru un “presupus” incendiu declanșat la magazia de lemne a școlii.

Cadrele didactice și elevii, auzind semnalul știut- soneria sunǎ scurt de nouǎ ori, au pǎrǎsit clasele adunându-se în curte la locul stabilit , în timp record 53 de secunde.

Aici au asistat la stingerea incendiului de cǎtre echipa de voluntari ai comunei, efectuatǎ în câteva secunde.

Acțiunea s-a încheiat cu câteva precizǎri și concluzii spuse în careu de domnul căpitan reprezentant I.S.U. Suceava , care a accentuat greșelile minore: elevii nu trebuie sǎ alerge pe scǎri, cadrele didactice trebuie sǎ ia din clase cataloagele, etc.

La ora 16 echipa de proiect și alte 80 de cadre didactice, din 20 de comune implicate în proiectul au vizitat Centrul de Resurse Umane care se gǎsește la etajul I în localul școlii Crucea.

Vizitatorii au fost impresionați de ingeniozitatea materialelor confecționate de d-na Negru Georgeta și Panaite Mihaela, învǎțatoarele care se ocupǎ de copii și elevi, de calitatea pliantelor și a materialelor prezentate : Suciu Magda-consilier educativ și Cârciu Costel-asistent social fiind cei care s-au ocupat de acest aspect.

Întâlnirea s-a terminat cu o scurtǎ recepție la Primǎria Crucea.

Au fost evenimente frumoase…..și vor urma multe altele…

Informează : Director coordonator :Prof : Bontea Mirela

Sfintirea Bisericii din Crucea, Suceava

2011-10-03T14:16:00.000+03:00

Primarul comunei Crucea, Suceava la Pulsul Dornelor

Sursa: Orion TV

Tabara de vara 2011 Crucea Suceava

2011-07-30T00:23:00.001+03:00

Tineri belgieni şi români, în tabăra de vară de la Crucea

       Mai mulţi tineri belgieni şi români participă, în perioada 16 – 29 iulie, la tabăra de vară de la Crucea, ediţia I, intitulată „Learn to play” .
       De organizarea taberei s-au ocupat 13 tineri din Belgia (Zoersel) şi 13 tineri din localitatea Crucea. Scopul taberei, după cum ne-a spus Crina Bumbu, reprezentanta Asociaţiei de prietenie Crucea – Zoersel, a fost acela de a „bucura aproape o sută de copii din Crucea, timp de două săptămâni, antrenându-i în diverse activităţi creative, educaţionale, distractive, în vedere formării şi integrării lor în societate”.
„Copiii din Crucea au fost împărţiţi în trei grupe, pe vârste, până la 8 ani, 8 - 12 ani şi 12 - 14 ani. Împreună cu tinerii belgieni, copiii au participat la diverse activităţi sportive şi de agrement, cum ar fi: concurs de biciclete, concurs de orientare turistică, seară de magie, teatru de păpuşi, jocuri distractive, seri de dans, excursii la Vatra Dornei, Munţii Rarău şi Lacul Roşu, prin Cheile Bicazului”, ne-a povestit Crina Bumbu.

    Tabăra se va încheia joi seară, în jurul unui foc... de tabără, când copiii şi tinerii din Crucea vor prezenta, special pentru oaspeţii din Belgia, un program artistic. „Tinerii belgieni, având experienţa lor în a conlucra cu copiii pe teme distractive, de joacă, au spus că întâlnirea cu copiii de la Crucea a fost foarte interesantă”, a completat reprezentanta Asociaţiei de prietenie Crucea – Zoersel.

Proiectul acestei tabere este susţinut şi finanţat de Uniunea Europeană.

Sursa: Monitorul de Suceava

Mai multe imagini de la Tabara de vara 2011 de la Crucea, gasiti AICI

Plutasii de pe Bistrita

2011-05-10T00:11:00.001+03:00

Plutasii de pe Bistrita
-legenda

Cindva o ocupatie de baza a locuitorilor de pe valea Bistritei, plutaritul a ramas un mestesug peste care s-a asternut uitarea, fara putinta de readucere in actualitate. Tehnologia moderna a facut sa dispara aceasta meserie odata cu amenajarea riurilor, construirea de diguri si baraje. Folosit mai ales pentru transportarea materialului lemnos, plutaritul era mult mai ieftin decit celelalte modalitati de transport – pe calea ferata sau pe sosele. In zona Neamtului, lemnul transportat cu plutele era adus de la Dorna, Farcasa sau Sabasa. Un centru de exploatare era padurea Tarcau, unde se amenajase o "schela", iar plutele incarcate plecau pe riu pina la Galati sau Braila. In functie de lemnul transportat si de lungimea acestuia, erau plute de grinzi, trunchiulete si raele, folosite pentru trunchiurile groase si lungi, iar lemnele rotunde se puneau ca "umplutura" pe alte plute mai mari. Din schela padurii Tarcau nu se transportau decit plute de butuci si plute de dulapi.

• Cind apa te atrage, te faci plutas sa fii aproape de ea

Plutasii nu cistigau mult. Insa, prin zona se spunea ca daca apa te atrage, trebuia sa te faci plutas sa fii aproape de ea. Construirea plutelor se facea pe mal si cerea multa rabdare si pricepere. Malul trebuia pregatit in prealabil, rotunjit, pentru ca lemnul asezat in stive sa poata aluneca lin in apa si sa poata fi legat de pluta. Plutasii lucrau numai in cete, conduse de un dragoman (cel mai priceput dintre plutasi sau un negustor de lemne), iar acesta facea din iarna invoielile pentru plutaritul din vara. Odata cu primele zile ale lunii martie, dragomanul si ceata incepeau lucrul.

Odata ajunse pe apa, dalcausul si cirmaciul aveau grija ca plutele sa nu se ciocneasca intre ele, iar cele mai mici sa nu stea in calea celor mari si incarcate. Comenzile folosite de plutasi in timpul transportului erau diferite de la zona la zona, dar cind dalcausul striga cirmaciului sa se abata la dreapta, striga "da pluta la padure", deoarece, plutind pe firul apei spre Dunare, padurea raminea mereu in dreapta. Cind trebuia sa cirmeasca pluta in stinga, striga "da pluta la cimp". Aceste comenzi erau pastrate pina in dreptul satului Calieni, aproape de Focsani, unde acestea deveneau "la munteana" – spre dreapta si "la moldoveana" – spre stinga.

Nu se transportau niciodata lemne de foioase, pentru ca erau prea grele. La venirea serii, plutele erau trase la mal, dupa un cot al riului, astfel ca apa sa loveasca in malul opus. In plus, se evita riscul ca vreo pluta sfarimata sa se izbeasca de incarcatura. Cind ajungeau la Gura Bistritei, plutele erau legate de mal si lasate sub paza, iar plutasii se intorceau la Piatra, pentru a lua alte plute. Ajunse cu cea de-a doua incarcatura la Gura Bistritei, plutele erau legate doua cite doua si se forma un "pod", condus mai departe de doi plutasi, pina in dreptul satului Calieni. Aici, plutele erau legate cite 3 sau 4, intr-un "sal", si conduse de doi buni cirmaci. Plutasii care isi incheiau treaba la Calieni se intorceau la Piatra, de regula pe jos. Intrind pe Dunare, "salurile" erau legate cu "odgoane" de tei impletite doua cite doua, numite "palimare". 6-8 "saluri" unul linga altul constituiau un "bloc" de plute, care erau trase la mal si ancorate cu lanturi groase.

Daca plutele se deteriorau pe traseu, plutasii le paraseau si se intorceau la schela, unde se organiza o asa-zisa pluta de "strinsura", cu plutasi buni si voinici, platiti de 2-3 ori mai mult decit un plutas obisnuit si care aveau menirea de a recupera pluta si lemnele. O pluta ajungea cam intr-o saptamina la destinatie. Sezonul plutariei incepea la 15 martie si se termina la 15 noiembrie, un plutas reusind sa duca 26 de plute intr-un sezon. El cistiga astfel 580 de lei, adica 3 lei si 15 bani pe zi. De cele mai multe ori meseria era mostenita din tata in fiu, fiecare incercind sa fie mai bun decit cei dinaintea sa.

Sursa: Evenimentul.ro

Plutaşii de pe Bistriţa
-legenda de la Crucea

Lumea i-a uitat, iar poveştile lor dispar odată cu ei. Râul pe care odinioară circulau şi care era sursa lor de venit le provoacă doar nostalgii. La fel şi pădurea în care intră doar pentru a se plimba şi care luni în şir le era loc de chin sau bucurii. Un mod de viaţă pe care-l vom regăsi doar în cărţi sau în legendele spuse la gura sobei în serile lungi de iarnă de pe valea Bistriţei.

Ultimii plutaşi au acum aproape 80 de ani, dar sufletul le-a rămas tânăr şi curat, la fel ca apa Bistriţei de care au fost dependenţi. Extrem de periculoasă şi solicitantă, munca de plutaş nu era pentru oricine. Trebuia să fii pregătit şi fizic şi sufleteşte pentru a duce tablele cu buşteni la destinaţie, să dovedeşti îndemânare şi stăpânire de sine. Toate acestea au însemnat sacrificii, iar plutaşii care au supravieţuit anilor le resimt în toate încheieturile.

Plutăritul a dispărut odată cu lucrările hidrotehnice de pe valea Bistriţei. Finalizarea construcţiei barajului de la Bicaz a pus capăt acestei meserii. Lemnul transportat pe calea apelor a fost urcat în maşini şi Bistriţa a rămas doar o simplă apă curgătoare. Mai nou, pe Bistriţa au apărut sporturile extreme, cursele de river rafting, la care vechii plutaşi se uită cu neîncredere şi dezamăgire.

La legat plute se intra când vedeai „codobaturea”

Vasile Florea şi Ticuţă Ilişanu sunt doi dintre mohicanii plutăritului pe Bistriţa. Îşi aduc aminte că ultimele table, aşa cum sunt denumite plutele, au plecat din Crucea acum vreo 40 de ani.

Plutăritul dura destul de puţin, pe parcursul a două luni, aprilie şi mai. Oamenii locului aveau şi un semn după care se orientau înainte de a se apuca de treabă.

„Când vedeam (n.a. – codobatură, o pasăre cu penaj viu colorat), ne apucam la legat plute. Era o tehnică anume, pe care nu o ştia toată lumea. Când erau gata tablele plecam spre locul unde trebuia să le ducem. De obicei mergeam până la Broşteni, de unde le luau alţi plutaşi, care ştiau mai bine albia Bistriţei şi pericolele de acolo”, şi-a amintit nea Ticuţă Ilişanu.

Tehnica legării plutelor

Pentru ca buştenii să ajungă cu bine la destinaţie, plutele trebuiau legate după o tehnică anume. Lemnul adus din pădure şi care urma să fie transportat era legat şi apoi manevrat astfel încât partea subţire să fie în direcţia de mers.

„Tablele (n.a. - plutele) se legau între ele cu gânjuri (n.r. - legături de sârmă), iar apoi se făcea cârma. De obicei cârma o făcea plutaşul aşa cum ştia el mai bine pentru a putea duce tablele fără probleme”, a mărturisit Vasile Florea, unul dintre plutaşii de altădată.

În general, se legau trei sau patru plute una de cealaltă, dar şi aici trebuia ţinut cont de câteva aspecte.
„Prima plută se numeşte buzar, a doua mijlocar, iar a treia, care are cei mai groşi buşteni, se numeşte curar”, a dezvăluit Vasile Florea.

Închisorile
Tehnica legării plutelor şi mai ales dibăcia celui care trebuia să le ducă la destinaţie erau elemente cheie ale meseriei. Fost plutaş timp de mai mulţi ani, Vasile Florea şi-a amintit că uneori lucrurile nu mergeau prea bine.

„Pe Bistriţa erau multe grinduri (n.a. - insuliţe de pământ), iar dacă plutaşul nu era atent se oprea acolo. Din spate veneau alte plute şi aşa se forma o „închisoare”. Pentru a putea pleca mai departe trebuiau desfăcute şi apoi refăcute plutele. Era treabă de 3-4 zile în care stăteai în apă până la brâu şi adunai lemnul. Mâncare nu prea era, în schimb apă era din belşug”, a povestit nea Vasile Florea.

O tablă avea 15-20 de arbori, în funcţie de grosime, iar într-o plută intrau chiar şi 270 mc de material lemnos, ceea ce însemna că „închisorile” deveneau o adevărată corvoadă pentru plutaşi.

Drumului lemnului până la plută
Pentru a ajunge să fie transportat pe Bistriţa, lemnul urma un drum destul de lung. Dacă acum utilajele de exploatare şi mijloacele de transport permit ridicarea buştenilor direct din pădure, acum 50 de ani acest lucru era imposibil.

Aşa se face că munca începea încă din vară. În lunile iunie-iulie se intra în pădure, se doborau arborii şi se cepuiau (n.a. - operaţiunea de eliminare a crengilor pentru a permite buşteanului să alunece de pe versanţi). În octombrie-decembrie se corhănea şi lemnul era adus la un drum, iar în ianuarie şi februarie era transportat cu caii până la malul Bistriţei, unde se depozita pentru ca în primăvară să poată fi legate plutele.

Plutaşii, între bani şi versurile iubitelor
Munca dificilă pe care o făceau plutaşii era şi mai bine plătită. Dacă cei care lucrau la pădure primeau acum 40 de ani în jur de 800-900 de lei, un plutaş pleca acasă cu 1.200-1.300 de lei.

„Era răspundere mare şi de asta se plătea mai bine. Munceam şi în condiţii grele, stăteam în apa Bistriţei fără nici un fel de protecţie, iar asta se vede acum, când mă dor toate şi mă omoară reumatismul”, a mărturisit Ticuţă Ilişanu.

Chiar dacă are 77 de ani şi probleme de sănătate, moş Ticuţă nu şi-a pierdut simţul umorului. Îşi aduce aminte că înainte de a pleca cu plutele, fetele din sat îi ofereau câte o gură de tărie şi-i şopteau la ureche câteva versuri:
„Lelea naltă sprâncenată
Cu plosca de gât legată
Ia bade şi gustă o dată
Nu căta că-i răsuflată
Am uitat-o destupată”.

Plutăritul şi munca la pădure, „canoanele” vieţii
Pentru cei care au lucrat şi la pădure şi au condus şi plute, viaţa nu a fost dintre cele mai blânde. Aşa se face că un preot la care moş Ticuţă Ilişanu a mers pentru a-şi mărturisi păcatele şi a cere canoane i-a răspuns hâtru: „Ce canon îţi mai trebuie după ce ai muncit tot anul, îţi ajunge cât ai tras”.

„Şi după asta am stat eu şi m-am gândit câtă dreptate are preotul, că doar am bătut la lemn de mi s-au făcut creierii lapte acru în cap, iar apoi pe Bistriţa am luat atâta apă cât pentru toată viaţa”, şi-a amintit moş Ticuţă.

Sursa: Monitorul de Suceava

PLUTASII DE PE BISTRITA
-legenda de la Ciocanesti

Comenzi scurte, gesturi aprige. Pluta trebuie sa ramana mereu in mijlocul apei. Bistrita te invarte cum vrea ea daca nu-i ghicesti curentii, mai ales in locurile unde raul serpuieste ametitor. Dar la fel de bine poate fi si o apa domoala. Depinde si de "toanele" ei, cum zic localnicii. Mai ales ca vine "din nori", din Muntii Maramuresului, de la o altitudine de 920 de metri, acolo unde ii este izvorul. Ce sa mai zici de stancile care strajuie luciul orbitor sau arborii seculari care parca ar vrea sa se arunce peste calatorul care s-a incumetat s-o ia la vale pe pluta?

O noua "industrie"

Plutaritul s-a nascut a doua oara, dupa ce toti ii pusesera cruce cu aproape 40 de ani in urma. Vechii plutasi din comuna suceveana Ciocanesti, din cei care au mai apucat sa traiasca pana azi, n-au vrut sa iasa la pensie. De cativa ani incoace, in luna august, in plin sezon estival, taranii leaga din nou cate un "snop" de busteni si ies pe apa, dar numai de placere, pentru turistii dornici de ceva cu totul special. Plutaritul turistic prinde, incetul cu incetul, aspectul unei adevarate industrii care pare sa aiba mare viitor aici, in nordul tarii.

Ultima cursa…
Daca intrebi cine e cel mai mare plutas din locurile acestea, toata lumea te trimite la gospodaria lui Vasile Ciocan. El e omul care a facut ultima cursa din "era industriala" a plutaritului, in 1969. L-am gasit acum in gradina lui, alaturi de nevasta, copii si nepoti. Avea treaba, ba la cartofi, ba la cine stie ce alte verdeturi. Greu o fi pentru un plutas sa-i treaca apa Bistritei la doi pasi de casa, sa-i auda tumultul, si el, omul incaruntit, sa stea pe pamant, nu pe pluta sa, asa cum a facut toata tineretea! Cand ii zicem despre ce vrem sa discutam, i se umezesc ochii. Dar stie cum sa-si stapaneasca oftatul in spatele ridurilor adanci care-i brazdeaza fata, asa ca ne pofteste repede in casa, la un bob de vorba.

22 de ani pe apa

Despre plutarit ar trebui sa vorbim o zi intreaga si tot n-am pune capat "basaditului", adica povestitului. Plutaresti din tata-n fiu. Asta a fost traditia locului, "de la daci incoace". Asa a fost si cu nea Vasile al nostru, care a mai avut norocul sa "prinda" mestesugul acesta, pana sa dispara. "Am mers cu pluta 22 de ani. Duceam busteni de la izvorul Bistritei pana la Vatra Dornei", zice omul nostru. Sa fii tare in picioare, sa ai ochi buni si curaj cu carul. Nimic mai mult pentru cei care invata sa "danseze" cu buturugile pe apa.

Acceleratie inedita

Plutasii aveau "concediu" obligatoriu in timpul iernii, cand raul ingheata, dar primavara, dupa primele semne ale ghioceilor, taranii se puneau pe treaba. Luau vreo zece busteni, ii gaureau cu un burghiu si ii legau unul de altul cu niste cabluri, la care adaugau o prajina, cu rol de carma. Asta era un fel de "locomotiva", care tragea dupa ea "vagoane" nesfarsite de lemne. "Am dus chiar si 300.000 de metri cubi de lemne la un singur drum", isi aminteste batranul. Avea nevoie de numai o zi ca sa ajunga pana la Vatra Dornei cu marfa. Satenii au inventat si un mod de a face ca plutele sa prinda viteza in cazul in care raul era mic. Au ridicat baraje din lemn si bolovani, din loc in loc. Cand un sir de plute se apropia de stavilar, era deschis zagazul, iar apa stransa in spatele lui se repezea la vale, cu tot cu "navele" de pe coama valurilor inspumate. Vechile iezaturi nu mai exista azi. Au fost spulberate de viitura dupa inundatiile catastrofale din 1970.

Minunea

Din punct de vedere economic, plutasii au fost invinsi de mijlocacele moderne de locomotie cu patru decenii in urma. Mult mai repede e transportat lemnul pe sosea, in camion. Dar plutaritul a devenit tare in turism, de cativa ani incoace. Batranii plutari spun ca nu degeaba au asteptat o viata sa mai prinda macar o cursa pe Bistrita. si minunea s-a intamplat. Culmea e ca n-a fost ideea localnicilor, ci mai degraba a turistilor, mai ales a celor straini, care invadeaza an de an Bucovina. Oaspetii au vrut sa vada cum e sa-ti tii echilibrul pe apa.

Pluta cu bancute

Exista deja un traseu stabilit pentru turisti, care se face intr-o ora. Se porneste din locul numit Botos si se merge cale de sase kilometri, pana in apropiere de centrul comunei Ciocanesti. Pluta pentru turisti e mai bine incheiata in cabluri, iar deasupra bustenilor se asaza o platforma speciala, pe care sunt bancute, sa nu stea lumea in picioare. Cert e ca pe o pluta zdravana, facuta din 22 de busteni, incap fara probleme vreo 30 de persoane. Doritori sunt tot mai multi, de la an la an. Tariful de calatorie e negociabil.

Scoala de plutasi

Plutaritul are viitor, se arata optimist Vasile Ciocan. Unii tineri din comuna au inceput sa invete mestesugul stramosesc de la parintii sau bunicii lor. Exista chiar si planul autoritatilor locale de a deschide o scoala de plutarit, unde profesori sa fie batranii cu meseria-n sange. Pana atunci, e bine de stiut ca sunt cateva familii de plutasi la care turistii pot sa apeleze. "La vremuri noi e buna si o meserie veche", rade gazda, care ne-a invitat la o cursa, cand se va deschide sezonul de "fuga pe-ndelete".

Sursa: Povesti Dan Gheorghe

Rugul Aprins - Rarau

2011-04-10T05:38:00.002+03:00

Imnul Acatist la Rugul Aprins

al Maicii Domnului ( Rarau)

In satul Chiril, comuna Crucea, judetul Suceava, este o manastire ortodoxa de calugari, ctitorita de catre domnitorul Petru Rares, in anul 1538. Manastirea se afla pe Muntele Rarau, la aproximativ 25 de kilometri de asezarea de la poalele acestuia. La Manastirea Rarau se poate ajunge din Piatra Neamt sau Targu Neamt, trecand prin Poiana Teiului, Brosteni si ajungand in satul Chiril. De la podul peste paraul Chiril se urca pe muntele Rarau pe un drum asfaltat aproape 4 kilometri, dupa care, din dreptul unei troite, se merge la pas, pe un drum neasfaltat (vara, pe timp insorit, se poate ajunge cu masina pana la manastire), alti 800 de metri. O alta cale de acces este prin Vatra Dornei. De la autogara orasului se poate lua autobuzul Dorna Arini - Chiril, dupa care drumul trebuie strabatut pe jos. Un alt traseu, mult mai anevoios, este cel din Campulung Est, peste varful Raraului. Acesta este insa inchis iarna, fiind greu accesibil chiar si pe timp insorit.

Ctitorie a domnitorului Petru Rares, Manastirea Rarau poate deveni adapost si loc de rugaciune pentru orice drumet care se incumeta sa strabata piscurile din zona Dornelor. Potrivit traditiei, aici a fost o sihastrie infiintata de cuviosul Sisoe, spre sfarsitul secolului al XV-lea. Se mai spune ca, dupa anul 1538, cand Petru Rares a fost schimbat de la domnie, sotia sa, Elena, impreuna cu copiii, s-au ascuns in Rarau, fiind ocrotiti de calugari. Drept multumire, voievodul le-a inaltat o biserica in locul celei vechi si astfel a luat fiinta schitul Rarau, in fosta sihastrie Dodu. Aproape de cota 1.400 se inalta doua biserici. Cea veche dateaza din vremea cand la carma Moldovei se afla bravul Petru Rares, iar cea noua a fost sfintita in anul 2000. Documentele vremii atesta ca la 1541, voievodul Petru Rares, aflandu-se in trecere pe aici cu domnita Ruxandra si incantat de farmecul peisajului, a hotarat sa ctitoreasca lacas de rugaciune si meditatie, drept multumire adusa lui Dumnezeu, pentru victoria ce-o repurtase impotriva hoardelor navalitoare ale tatarilor. Legenda locului ne mai povesteste ca in acelasi an 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares, ajungand aproape de culmile Raraului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat mai sus in munte sotia, fiul si o parte din avere. Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i. Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor, dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului. Asa ca oamenii de pa aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului "Rarau" (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite "Pietrele Doamnei".

    Mai bine de doua veacuri, credinciosii de pretutindeni s-au izbavit de pacate la fum de lumanare si fosnet de cetina, in Poiana Sihastriei. Dar in 1776 dangatul de clopot s-a stins. Venisera ocupantii austro-ungari, amenintatori si neimpacati cu obiceiul crestin. Mai departe legenda glasuieste ca icoana Maicii Domnului disparea din rama, dar revenea de fiecare data la rugaciunile imploratoare ale calugarilor de la schit, care au fost martorii unui fenomen miraculos. Intrebata fiind Maica Domnului de ce pleaca icoana din schit, s-au auzit vorbe naucitoare: "Unde pleaca icoana mea sa mutati schitul, caci austriecii ii dau foc". Atunci, cu spaima-n glas, vornicul Sabie a poruncit: "Fratilor, sa ducem schitul de partea cealalta a Raraului, sa ramana Moldovei peste veacuri, pana trece ceasul de cumpana!" In mare taina, calauziti de icoana Maicii Domnului, atelajele trase de cai si catari, au transferat intregul inventar, la Chirii, pe versantul dinspre apa Bistritei, a muntelui Rarau. Robii ce se aflau pe paraul de acolo au dat de veste boierului Bals, care s-a infatisat a doua zi cu 20 de calareti si a donat cu grabire 600 de hectare de padure si fanete pentru manastirea careia i-a pus piatra de temelie si a recladit-o pe propria-i cheltuiala. Ieroschimonahul Sisoe, egumenul schitului, a adus lauda lui Dumnezeu prin Sfanta Liturghie. Incercarile repetate ale credinciosilor, de dupa 1945, de a reconstrui schitul pe vechiul amplasament ales de Petru Rares, au fost sortite esecului. Ateii comunisti s-au opus cu inversunare unor astfei de initiative. Dupa 1989, aceiasi vrednici si inimosi credinciosi care nu si-au pierdut niciodata speranta si carora li s-au adaugat multi altii, au hotarat sa recladeasca vechiul schit mai frumos si mai impunator. Acum aveau de partea lor si pe actualul staret-arhimandrit, venit in iulie 1992 de la manastirea Bistrita-Neamt. In numai doi ani si trei luni prin purtarea de grija a Atotputernicului Dumnezeu si cu contributia benevola a credinciosilor, lucrarea a fost finalizata. La 16 august 1994, glasul celor trei clopote a prins iarasi viata, amestecandu-si dangatele grave cu fosnetul cetinii si cu tumultul cristalin al Izvorului Alb care-si pravale undele spre albia Moldovei. Inalt Prea Sfintia Sa Pimen Suceveanul a rostit binecuvantarea la terminarea constructiei, pe care a si sfintit-o, la data mai sus amintita.
    Ctitorii Manastirii sunt Mantuitorul Iisus Hristos si Maica Domnului care se ingrijesc in mod deosebit de acest sfant lacas, in care se gasesc 7 sfinte icoane facatoare de minuni, care aduc vindecare si alinare celor bolnavi si suferinzi. Manastirea a fost desfiintata de austrieci in anul 1786. S-a reinfiintat dupa 1918, iar in 1959 a devenit schit. In anul 1990 a redevenit manastire. La data de 17 septembrie 2000, P.S. Gherasim Putneanul a sfintit noua biserica a manastirii. Manastirea Rarau este ridicata sub ocrotirea Sfantului Ioan Bogoslovul si pastreaza cu credinta Icoana Maicii Domnului, Izvoratoare de Mir. O alta icoana, considerata si ea facatoare de minuni si adapostita de Manastirea Rarau, este si cea a Sfantului Ioan Evanghelistul. Icoana Sfantului Ioan Evanghelistul se afla in biserica noua a manastirii. La ora actuala manastirea domina ca o bijuterie rara Poiana Sihastriei. Asezamantul mai cuprinde 26 de chilii, iar pentru credinciosii care fac pelerinaje, in special duminicile si sarbatorile de peste an, exista posibilitati de cazare cu destinatie speciala pentru credinciosi, carora li se serveste si masa. Chiliile si casa de oaspeti din curtea manastirii pot gazdui intr-o noapte 150 de pelerini. Programul religios si duhovnicesc e inspirat de la Muntele Athos si de la manastirile Frasinei - Valcea si Sihastria Neamtului. Zilnic se oficeaza Sfanta Liturghie, vecernia si slujba de la miezul noptii, cu privegheri si acatiste ce se impun in programul monastic.

Sursa: http://www.rugulaprins.ro/

Legenda comorii din Rarau

2011-02-21T14:58:00.000+02:00

Comoara de la Pietrele Doamnei, Rarau

Nicolae Gane, prozator, poet, memorialist, eseist, traducător, membru al cercului "Junimea , s-a născut la data de 1 februarie 1838 în orașul Fălticeni, fiind descendent al unei vechi familii boierești, fiul postelnicului Matei Gane și al Ruxandrei Văsescu. Astazi va prezentam o scriere a acestuia, o lucrare din care rezulta clar legenda unei comori, cea ingropata de o domnita, pentru a proteja odoarele in fata atacurilor turcilor.

Pietrele Doamnei inalte de 70 metri se afla la o altitudine de 1634 m, la mica distanta de cabana Rarau. Impreuna cu zona inconjuratoare formeaza o rezervatie complexa (890 ha) care atrage an de an numerosi iubitori ai naturii. Peisajul salbatic, formele bizare ale stancilor au invaluit aceste locuri in aburul misterios al legendelor.

Legenda locului precizeaza ca pe la anul 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares, ajungand aproape de culmile Raraului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat aici sotia, fiul si o parte din avere. Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i.

Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor, dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului. Asa ca oamenii de pe aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului Rarau (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite Pietrele Doamnei. Aparent inaccesibile, Pietrele Doamnei au fost escaladate pentru prima data in 1921. Mai tarziu, nu putini au fost cei care s-au catarat impinsi de dorinta teribila de a fi martorii unui rasarit de soare vazut de la o inaltime de 1648 m.

Dar sa citim povestirea...

Întovărăşit de-un călăuz din Dorna, tânărul Costin se urca pe muntele Rarău, care este unul din cele mai înalte piscuri ale Carpaţilor. Deasupra Rarăului stau clădite două stânci gigantice numite Pietrele Doamnei, înnegrite de timp, sfâşiate de furtuni şi care, văzute pintre neguri, cu turnurile lor fantastice, samănă a fi un palat zidit în lumina aerului.

Atras de frumuseţa acelor stânci, Costin se urca încet şi greu în urma călăuzului pe o potică strâmtă unde abia găsea destul loc spre a-şi aşeza piciorul, având în dreapta muntele ce se înălţa ca un zid deasupra capului său, şi la stânga o prăpastie fioroasă, în fundul căreia se zărea şerpuind Bistriţa mică, ca o cordea. Cu cât înainta, cu atât coasta devenea mai răpede şi mai obositoare. Cărarea se strâmta din ce în ce mai mult şi pe une locuri dispărea cu totul.

Era în luna lui august.

Aerul răcoros şi parfumat ce se râdica din sânul codrilor îi străbătea adânc în piept şi ochii săi alergau rătăcind din loc în loc, privind când figurile bizare ale stâncilor, când cursul împletit al Bistriţei, când şesurile întinse şi aurite ce se zăreau dincolo de munţi la marginea orizontului.

Trei oare şi jumătate Costin urcase mereu la deal şi căldura soarelui începuse a-i acoperi fruntea de sudoare.

— Domnule, îi zise călăuzul desfăcându-şi traista cu merinde, te văd cam ostenit; gustă ceva din vinul ista să mai prinzi la putere, şi să ne grăbim pasul, ca nu cumva să fim siliţi să dormim la Pietrele Doamnei, cu liliecii şi stafiile.

— Ce, sunt stafii pe-acolo?

He, ba ce! Acolo nu-i loc curat, cică în toată noaptea se preumblă pe vârful Rarăului umbra domniţei care a botezat stâncile cu numele ei.

— Ai văzut-o vreodată?

— Să mă ferească Sfântul!

— Şi ce domniţă era aceea?

— Da mai ştiu eu, domnule! Se povesteşte din părinţi că, gonită de turci, ea s-a urcat pe Rarău şi a îngropat sub stânci toate odoarele ţării. De aceea se vede uneori acolo în miez de noapte o pară de foc galbenă ieşind din pământ. Când ai plecat de la câmp, n-ai venit aice pe valea părăului Suha?

— Ba da.

— Apoi n-ai trecut prin un sătuleţ care se cheamă Tabăra? [1]

— Am trecut.

— Ei bine, acolo se spune că s-a oprit tabăra turcească care gonea pe domniţa, şi de aceea satul a rămas cu numele de Tabăra. Apoi mai în sus, tot pe Suha, n-ai întâlnit un alt sat care se numeşte Iesle?

— Am întâlnit.

— Acolo cică erau ieslele călărimii domniţei care fugea de oastea păgânilor. Dar să mergem, domnule, că e târziu şi n-am gust să fac la noapte cunoştinţă cu ştima comorii.

— Ştii una, zise Costin surâzând, dac-am rămâne astă-noapte acolo sus la Pietrele Doamnei, să vedem şi noi para cea galbănă şi umbra domniţei?

— Ba zău, răspunse călăuzul jumătate serios, jumătate în glumă, ţi-ar trece prin minte să faci una ca asta?...

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

După alte două ore de suiş, ei ajunseră pe vârful Rarăului, unde domniţa îşi îngropase comorile. În acest timp un fum alb şi umed începu a se ridica din fundul văilor şi în curând îmbrobodi toţi munţii cu un văl argintiu, din care răsărea, ca nişte verzi insule, numai culmile lor. Costin, care de pe înălţimea muntelui vedea la picioarele sale întinzându-se acest ocean de aburi, deasupra căruia razele soarelui scânteiau cu mii de colori, nu-şi putu stăpâni mirarea.

— A! cât e de frumos! strigă el.

— E frumos, nu-i vorbă, zise călăuzul, dar nu prea îndemănos. Ce dracu! adause el după o pauză, uitându-se cam cu îngrijire la ceri, de câte ori mă urc la afurisitele astea de pietre, trebuie să mi se întâmple câte ceva.

— Ce ţi s-a mai întâmplat?

— Într-un rând mi-a luat dracul pălăria din cap şi a aruncat-o în râpă; în alt rând mi-am sclintit un picior, ş-acuma o să ne prindă furtuna.

— Unde vezi furtuna?

— Ian uită-te colo hăt departe, spre dealul Măgurii.

— Ei bine?

— Nu vezi nourul cel negru cum vine ca un balaur peste noi? Vai de oasele noastre, dacă n-om da dos undeva; o să ne ducem după pălărie!

Ei se găseau acuma lângă stâncile uriaşe, numite Pietrele Doamnei. S-ar zice că Rarăul, cât e de mare, geme purtând pe spinare povara lor. Mâncate de şiroaie, brăzdate de fulgere, ele se desfac pe unele locuri în adâncimi întunecoase, în sânul cărora s-aude din când în când strecurându-se picăturile de apă ce izvorăsc din umezeala nourilor.

Costin privea cu sfială la stâncile ce-l apăsau prin măreţia lor şi iată că i se opriră ochii pe-un soi de vizunie, care se deschidea fioroasă la picioarele stâncilor şi mergea adânc în pământ.

— Ce este aceasta? întrebă Costin pe călăuz.

— Astă groapă n-are fund; se zice că merge până la măruntaiele pământului. Ea nu de mult s-a ivit, şi într-însa locuieşte stafia muntelui. Dar pentru Dumnezeu, domnule, să nu pierdem vremea! Furtuna ne grămădeşte din urmă, şi, dacă nu vrei să te dai hrană corbilor, haide iute la vale; cunosc un loc unde ne putem adăposti.

În adevăr, munţii luase o înfăţişare posomorâtă. Vălul cel întins de neguri se desfăcu în nenumărate pâlcuri, care, mânate de vânt, rătăceau şi se încrucişau în văzduh, întocmai ca nişte legiuni ce se pregătesc de luptă. Turmele împrăştiate pe plaiuri, simţind apropierea furtunii, alergau să caute adăpost, şi tălăncile lor sunau fioros prin freamătul codrului. Tunetul începu să clocotească în văi.

— O să mă jur să nu mai calc pe aici, murmură călăuzul, ia sama unde pui piciorul... Ţine-te de mine şi nu te prea uita în jos... Bine-mi spune tata că nu-i loc curat aice.

Costin, simţind pericolul, îşi grăbea paşii cât putea spre a ajunge mai curând la locul de scăpare. Fulgerele îi sclipeau pe dinaintea ochilor, şi nourii, spărgându-se într-un şuvoi de ploaie, umflară într-o clipă toate păraiele, care în cursul lor turbat luau cu sine pământ şi pietre şi le rostogoleau la vale.

De la un loc Costin nu mai putu face nici un pas înainte. Cărarea era ruptă în două. O râpă înfricoşată sta deschisă înaintea sa, prin care era cu neputinţă să treacă spre a ajunge la celalalt capăt de cărare. Atunci el se crezu pierdut. Având în faţă şi în stânga râpa, în dreapta zidul, obosit de osteneală, udat până la oase, el se încleştă cu amândouă mânile de-o rădăcină de brad şi se culcă la pământ.

— Fii mai verde, domnişorule, nu-i vreme să tremurăm de frică. Ducă-se pe pustii ne-a tăiat drumul; dar bun e Dumnezeu! De-om trece de aici, suntem scăpaţi.

Şi, fără a pierde un minut, călăuzul scoase din traistă o funie lungă, legă pe Costin de-a curmezişul trupului şi luând celalalt capăt în mână îşi făcu semnul crucii şi apucă de-a dreptul pe păretele muntelui. Întreprinderea sa era din cele mai îndrăzneţe. Deasupra sufla furtuna aşa de puternic, încât ducea păserile de-a roata în aer, şi ameninţa când de când să-l răstoarne în prăpastie, dedesupt pământul năsipos şi ud îi luneca sub picioare, şi, cu toate aceste, el se urca mereu ajutânduse când cu piciorul, când cu braţul de fiecare ruptură unde putea să se sprijine, de fiecare bolovan, de fiecare creangă, până ce, în fine, ajunse pe coama stâncii. Apoi, răsuflându-se adânc, el începu a trage cu funia la sine pe tovarăşul său din vale!

— Ia sama şi nu te teme! strigă el.

Costin, văzându-se atunce râdicat în sus în mijlocul unei furtuni care urla a moarte în urechile lui, şi sprijinit numai în funie deasupra unei adâncimi de câteva mii de picioare, pe marginea căreia se legăna întocmai ca limba unui ornic, simţi tot sângele amorţindu-i în vine şi un văl negru i se puse pe ochi.

El pierdu conştiinţa de sine şi nu se trezi din ameţeală decât mult timp după ce călăuzul îl râdicase şi aşezase deasupra stâncii.

— Pe cât îmi aduc aminte, zise călăuzul, este aici o peşteră unde ne putem ocroti; apoi, uitându-se în dreapta şi în stânga: Ha! strgă el cu bucurie, iat-o!...

Atunci ei se coborâră cu încetul în peşteră unde abia era loc pentru amândoi.

— De-acum şezi jos şi vino-ţi în fire, căci prin mare şi grea cumpănă am trecut.

— Suntem oare scăpaţi? întrebă Costin, uimit de primejdiile prin care trecuse.

— Scăpaţi, buni teferi! Mulţumeşte lui Dumnezeu. Alţii au păţit-o mai rău decât noi.

— N-ar fi fost oare mai bine să fi rămas sus la Pietrele Doamnei în vreo crăpătură undeva, decât să ne coborâm aice?

— Doamne sfinte! Pesemne d-ta tot nu crezi că acolo sălăşluieşte Ducă-se pe pustii? La Pietrele Doamnei se încrucişază vânturile din toate părţile, şi ai fi zburat ca o frunză în văzduh, sau ai fi rămas turtit sub vreun bolovan cât casa, sau te-ai fi prăbuşit în fundul pământului, după cum s-a întâmplat lui Simion flăcăul, Dumnezeu să-l ierte, căci la vremi grele ca de-alde-aceste tivda Rarăului se clatină ca vârful unui copac.

— Ce fel s-a prăbuşit Simion?

— Apoi nu mă mai întreba, că-mi plânge şi acum inima în mine şi doar cât l-am sfătuit să nu se potrivească unui cap de muiere! Numai dă!... Când se leagă păcatul de om, trebuie să-l tragă! Aşa-i părdalnica asta de dragoste!

— Vra să zică era şi o femeie la mijloc?

— Ba bine că nu! Să ştii de la mine că oriunde s-ar întâmpla vro nenorocire, trebuie să fie amestecată o codiţă de femeie acolo. Această vorbă făcu pe Costin să surâdă. El îşi uitase spaimele de când se afla ascuns sub stâncă, când, deodată, o detunătură înfricoşată se auzi deasupra capului său.

— Ce este? strigă Costin, sărind drept în picioare.

— Nimică!... o fărămătură de stâncă se duce de-a roata în vale. Ucigă-l crucea le aruncă cu praştia de sus, dar, ce risipeşte ziua, el pune noaptea la loc. De aceea Pietrele Doamnei stau totdeauna întregi. Fii însă liniştit; aicea n-avem grijă, afară numai dacă s-ar risipi muntele întreg, lucru de care ne-a feri Dumnezeu. Vorbeam adineoarea de Simion. Ce bunătate de flăcău mai era! Nici c-a fost un al doilea pe meleagurile noastre.

El era fecior de mijlocaş şi cam sărac, dar voinic ca un pui de zmeu, şi mândru, de fărmăca toate fetele din sat. El însă îşi căuta de sărăcia lui şi nu se uita nici la una dintr-însele; şi, mări, că trăia bine şi liniştit!... Iată că, într-una din zile sosi la biserica din sat un popă de la un târg din vale, care avea o fată naltă şi subţire ca o trestie şi cu nişte ochi adormitori de şărpoaică. O chema Catrina. Fudulă ca toate târgoveţele, ea nu visa decât fuste şi rochii, cordele şi capele, lucruri ce nu erau de obrazul ei, şi nici că se punea alăturea cu vro fată de-a noastre.

Să te ferească Dumnezeu de fetele de popă! Ceva, ceva de-or fi sprincenate, nu le mai ajungi cu prăjina la nas. De soi ţărănesc şi cu gărgăuni de cucoană în cap, ele sunt cum e mai rău, nici ţărance, nici cucoane.

Simion, de cum o zări, îi căzu curmeziş pe inimă, şi mult amar începu să ofteze. Iar făţarnica de fată nici îl primea, nici îl răspingea, ci îl ţinea mereu în îngăimeală, şi, ca să-l năucească mai tare, uneori îi zâmbea cu noimă, privindu-l pe sub geană, alteori se făcea că nici îl vede, încât bietul flăcău cădea tot mai tare în boala dragostei şi se usca cum se usucă frunza de vântul toamnei. Ziua el nu mai muncea, noaptea nu mai dormea, şi lucru mare! El care se lupta în pădure brăţiş cu ursul, dinaintea ei nu îndrăznea să zică un cuvânt; decât, unde o întâlnea, se uita lung în ochii ei vicleni, şi ea, şărpoaica, râdea în inimă.

Dacă vreun bătrân din sat îi zicea prieteneşte:Măi băiete, ie-ţi de samă, nu te lăsa călcat de-un picior de muiere, el îl privea duşmăneşte şi-i răspundea răstit, crezând că-l sfătuieşte de rău. Iar celelalte fete suspinau şi ziceau:Păcat de el!

Din Câşlegi şi pănă în Paşti el se munci mereu cu patima fără să-şi mărturisească pe faţă dorul ce-l ardea, când atunci Catrina i se arătă mai mult decât totdeauna dulce ca fagurul de miere. Ea se dete în scrânciob cu dânsul, la joc se puse lângă dânsul tot strângându-l de mână şi spuindu-i vorbe prefăcute ce-l umpleau când de frică, când de nădejde, astfel încât Simion, neînţelegându-i mrejele şi socotind c-a venit vremea să-şi verse focul inimii, o ceru de soţie într-un noroc. Inima într-însul se bătea ca vai de el.

Hei, Simioane! îi răspunse Catrina. Ai tu destui bani, să-mi pui pe cap ştergar de mătasă şi în gât salbă de aur?

Ba nu!

Apoi, dragă, caută-ţi femeie de sama ta. Nu m-a învăţat tata carte să mă învălesc în catrinţă şi să dorm pe aşternut de mărăcini.

— Halal! strigă Costin. Îmi place astă mândrie la o fată de popă.

Diavolie femeiască, domnule! Pe urmă s-a ştiut ce-a fost pricina. Adică ea era logodită de mai nainte c-un arendaş bogat din vale şi nici gândea să ieie pe Simion de bărbat.

— A! înţeleg. Ea voia să aibă pe unul pentru arenda moşiei şi pe celalalt pentru trecere de vreme, cum s-ar zice.

— O fi şi asta, că mari şirete mai sunt femeile. Unde pui d-ta mândria Catrinei, când vedea ea că Simion numai la dânsa se uita. Ea voia să fie cea dintăi în sat, şi pentru asta puţin îi păsa ei că el, nemernicul, îşi va sparge capul. Un om ca dânsul nu însemna nimic, când era vorba să umilească pe celelalte fete. Simion însă nu se pricepea la aşa lucruri. El ţinea a lui una şi bună. O iubea şi voia să o aibă de soţie. Auzind răspunsul ei, el rămase ameţit, ca şi cum l-ar fi lovit cineva cu o săcure în cap. De unde era el să adune atâţia bani?... Să muncească, îi trebuia viaţa întreagă; să hoţească, nu-l lăsa cugetul, că era fecior de tată cinstit. Un întuneric i se făcu dinaintea ochilor.

Se vorbea din bătrâni că la Pietrele Doamnei sunt comori îngropate de domniţa care se războise cu turcii, şi el, ştiind aceasta, îşi puse în gând să le sape. Vezi, domnule, unde te duce pustia asta de dragoste! Fereşte-te cât vei putea de dânsa, căci ea muşcă în inima omului cu dinţi de câne turbat! He, multe am văzut eu în viaţa mea până când am cărunţit!

Aşa, într-o bună dimineaţă, Simion, care nu mai ştia ce face, îşi luă hârleţul în spate şi se urcă pe Rarău. Păcatul îl păştea din urmă. Nu ştia sărmanul c-o să-i rămâie casa văduvă şi neamurile cernite, că boii lui au să uite a trage-n plug, că ogorul are să i se părăginească, şi că pe urma lui va plânge tot satul, afară de Catrina. Îmi aduc aminte că în acea zi cânele lui urlă mult a pustiu.

Aice călăuzul se opri, şi o lacrămă i se furişă pe sub geană.

— Să nu râzi, domnule, că eu, om bătrân, nu-mi pot stăpâni plânsul, dar vezi d-ta, când se prăpădeşte pentru nişte minciuni femeieşti o floare de flăcău ca dânsul, mă doare, zău, în suflet. El a săpat tocmai în locul unde ai văzut groapa cea fără fund, şi, pre cât se înţelege, i s-a prăbuşit deodată pământul sub picioare şi l-a înghiţit. Trei zile după aceea, un cioban a găsit cojocul lui şi-a dat peste afurisita de groapă, care nu mai fusese până atunci. Ce s-a mai fi petrecut sus? Dumnezeu ştie; decât părinţii noştri povestesc că oricine s-a suit la Pietrele Doamnei, cu gând să sape comorile, înapoi nu s-a mai întors. Trei limbi de foc, se zice, că se ivesc din pământ îndată ce începi a săpa, ş-apoi s-arată ştima comorii. Atunci urlete şi vaiete s-aud în văzduh, şi, de-i ziuă, soarele se întunecă, şi, de-i noapte, stelele s-ascund şi furtunile pornesc din câteşpatru colţuri ale ceriului, ş-apoi în praf şi pulbere se prefac oasele nenorocitului ce-a cutezat să atingă odoarele domneşti.

Astfel, domnule, s-a prăpădit Simion.

— Dar Catrina ce s-a făcut? întrebă Costin.

— Catrina a murit fată mare, căci arendaşul a părăsit-o, auzind de moartea lui Simion, iar alt nebun nu s-a găsit care să alerge după comori pentru dânsa.

Furtuna încetase. Nu se mai auzea decât foarte slab voacea tunetului care gemea în loc depărtat. Soarele reapăru vesel dintre nori, şi aburi calzi se ridicau din pământ pe urma torentelor; ambii călători părăsiră peştera, şi după două oare de coborâş ajunseră în vale, unde se odihniră de ostenelile zilei. Costin însă avu în acea noapte un somn neliniştit, căci revăzu prin vis toate prăpăstiile prin care trecuse ziua şi toate stafiile despre care îi povestise călăuzul. Ceea ce-i rămase mai puţin în minte fură sfaturile ce-i dăduse bătrânul său tovarăş de a se feri de amor. Astfel de sfaturi au totdeauna soarta de a rămâne neascultate.

(Convorbiri literare, anul II, nr. 6, 15 mai 1868.)

[1] Tabăra şi Ieslele sunt două sate în drumul ce merge de la Mălini spre Dorna

Legenda si adevar

2011-02-18T12:38:00.004+02:00

Satul Crucea

Crucea Sucevei - ,,satul de pe pârâul pustiu"
-legendă şi adevăr –

       In încercarea de a-mi defini identitatea meleagurilor pe care m-am născut, crescut şi în care îmi duc existenţa, localitatea Crucea din judeţul Suceava, sunt nevoită să mă întorc în istoria şi legendele acestor locuri ascunse sub poalele Munţilor Bistriţei, cu originea de din vale de Cheile Zugrenilor şi până în locul anume, unde apa face un cot brusc, numit de altfel, Cârligata.Am apelat în încercarea mea şi la documente care confirmă că localitatea a făcut de-a lungul timpului, nenumărate ,,salturi”dintr-un judeţ în altul : Suceava, Câmpulung, Neamţ şi iar Suceava.
       Incepând de la Cheile Zugrenilor, la vale, unde locul este atât de strâmt încât ai impresia că la o singură adiere de vânt piscurile munţilor se vor prabusi peste tine, valea începe a se deschide şi râul Bistriţa răsuflă uşurat că a scăpat de gâtuirea muntelui. Acolo apar şi primele case ale satelor Chiril, Cojoci şi Lunga, cu numele lor care amintesc de nişte haiduci vestiţi : Chirileanu, Cojoc şi Lungu, nume de familii care dăinuie şi astăzi.
        Ajungem astfel în satul, centrul de comună, Crucea, care are în administrare şi satele pomenite mai sus.
Prima menţiune documentară despre aceste locuri o găsim într-un act de danie al domnului Moldovei, Ştefan cel Mare, la 1488, prin care aceste ţinuturi sunt donate ctitoriei sale de lângă Humor-Mănăstirea Voroneţ. In aceste locuri era pe vremea domnului Stefan, moşie ,,pustiită” şi – se spune – că nişte călugări sihaştri din Slatina Bucovinei au poposit aici şi au făcut un bordei străjuit de o cruce mare din lemn de brad, pe malul unui ,,pârâu pustiu” care izvora de sub Muntele Tarniţa.
După o vreme, călugării sihaştri s-au retras la Slatina, dar bordeiul şi crucea mare de brad au rămas ca semn al şederii lor.Haiducii care sălăşluiau prin pădurile din jur, au descoperit bordeiul şi au socotit locul numai bun pentru a se întâlni, numindu-l în mai multe feluri :,,pârâul cu crucea”, ,,la cruce”, sau ,,la crucea pârâului”.

Muntele Clife

Despre primii locuitori ai acestor locuri-spun documentele bisericeşti-că la început nu cumpărau ,, loc de la nimeni”ci îşi înjghebau gospodăriile ,, îngrădind cât loc le era de folos în pădure, pe care o tăiau mai apoi ca să-şi facă loc de bordei”. Populaţia a prins mai vârtos radăcini pe teritoriul de astăzi prin anul 1775, când între munţi s-au refugiat primii români fugiţi de sub ocupaţia austriacă, sau oameni ,, din partea ţării”(adică de la ţară) care se certaseră cu ,,boierii şi vechilii”. In data de 2 decembrie 1781, Macarie, egumenul Mănăstirii Voroneţ, declara comisiei chesaro-crăieşti de delimitare a proprietăţilor din Bucovina, că mănăstirea poseda o ,,silişte” dincolo de Cordon, pe care s-au făcut două sate Holda şi Crucea (I.Drăguşanul –O istorie anecdotică a Bucovinei). Legăturile cu satele vecine erau anevoioase şi se făceau pe cărări , prin păduri, peste munţi pe unde se putea pătrunde ,, doar cu pasul s-au călare” : pe pârâul Bărnărel se putea merge călare, urcănd pe firul apei, peste muntele Băda spre Dorne, sau peste Surzi şi Clife către Bucovina spre Humor. Spre ţinutul Neamţului se putea ajunge tot călare, urmând albia râului Bistriţa, asa că exploatarea lemnului şi transportul pe această cale , au intrat în atenţia locuitorilor, dând naştere la o nouă ocupaţie-plutăritul.Cât de mândri erau plutaşii de pe Bistriţa şi cât de frumoase le erau femeile şi fetele, o mărturiseşte, şi nu oricum, ci în versuri, octogenarul Grigore Vleju din satul Cojoci, fost plutaş destoinic la vremea tinereţii sale : ,,Şi mi-a zis tata : băiete,/Mergi la plute nu la fete/Şi mi-a dat ca dălcăuş/Pe Ileana lui Ţăruş/Ca-i frumoasă şi voinică/Şi cămaşa-i toată pui,/Alta-n sat ca dânsa nu-i,/ Iar catrinţa cu beteală / Nu te face de zminteală…”
Nu era gospodină acea femeie care nu ştia să ,,urzescă” şi ,,să dea prin iţe”, să folosească ,,vatalele” şi,, călcătorii” de la războiul de ţesut, ,,vârtelniţa” de făcut scule din lână toarsă.

   La sărbătorile Paştelui era obligatoriu ca nevestele tinere şi fetele de măritat să iasă la hora satului cu un costum popular nou, cu ,,colţuni” sau ,,obghele” de lână, albe ca spuma laptelui, cu ,,opchinci” din piele de porc, pe care le încercau în colbul toloacei, la hora satului.Si uite-aşa se ,,mai punea” de câte-o nuntă, apoi, nu de puţine ori, după nouă luni satul era mai bogat cu unul sau mai mulţi ,,locuitori”.
Ca buni creştini ce erau , s-au îngrijit şi de sufletele lor, ctitorind căte o bisericuţă, unde îşi purtau slujbele atât pentru vii cât şi pentru morţi.Astfel au fost construite bisericuţa din Satu Mare, de către Gavriil Cozan, om gospodar şi cu dare de mână (pe la 1742) şi cea din satul Cojoci, mai veche, care nu mai există azi dar de la care ne-au rămas cărţile de cult datate în anii 1766 şi 1769.
Amintind de Satu Mare, trebuie făcută menţiunea că la început satul Crucea nu-si avea centrul la ,,pârâul cu cruce” ci undeva mai la deal, pe apa Bistritei, şi că era cel mai mare sat din împrejurimi. Abia mai târziu satul s-a extins iar gospodăriile s-au răsfirat pe firul apei, tot mai la vale , unde locul era cu mult mai larg şi cu mai multe îndemânări.
        Din documentele din arhiva şcolii aflăm şi alte date despre ocupaţiile locuitorilor acestui ţinut-creşterea animalelor, în special a oilor, în turme mari pe care le urcau primăvara la munte la ,,varat” şi le coborau toamna. In tot acest timp bărbatul casei, ciobanul, îşi petrecea vremea la munte, iar nevasta ,,la vale”unde avea grijă de copii şi de gospodărie şi lucra ,,bondiţe” şi ,,cojocele” din piele de oaie, ţesea ,, plocăzi” pentru paturi şi ,,lăicere “ pentru pereţi.

Mioarele

Acesti oameni simpli erau cu dragoste de carte şi îşi trimeteau copiii la şcolală ca să înveţe ,,cetitul şi socotitul”.Astfel, în anul 1895, , prin grija ,,Onoratei Curţi Regale”, ia fiinţă şcoala din satul Cojoci care funcţionează până în anul 1898 într-o casă cu chirie.Cursurile se ţineau de două ori pe săptamână, joia şi sâmbăta după amiază, iar predarea era asigurată de învăţătorii de la Crucea. În satul Crucea, şcoala a funcţionat într-o casă ţărănească încă din anul 1864, după spusele primului ei învătator, Gheorghe Creţulescu care a slujit-o până în anul 1867.În 1896 cu sprijinul Administraţiei Moşiei Regale Broşteni (Domeniul Coroanei) încep lucrările de construcţie a Scolii Rurale Mixte Crucea. Scolile au funcţionat cu regularitate pânâ în 1906 şi apoi sporadic . Datele exacte despre şcolile satului lipsesc până în anul 1919, an în care la inventarul ,,şcoalei” din Crucea, predat de domnul primar Ion Parpucea, domnului învăţător –diriginte Ilie Olteanu, şcoala avea sală de clasă, cancelarie, locuinţa compusă din ,, două odăi şi bucătărie” iar ca anexă ,, un grajdi cu acoperişul uzat, compus din trei despărţituri”. De şcoală mai aparţinea ,,grădina şcolară, împrejmuită cu gard din răzlogi”.Nu se ştie cu exactitate câti copii vor fi fost înscrişi la şcoală în anul 1919, pentru că după primul război mondial ,,locuitorii din comuna Crucea au fost săraciţi peste măsura de trupele de ocupaţie” şi din aceasta cauză,, nu îşi puteau cumpăra pâinea zilnică darămite să mai poarte copiii la şcoală”. În aceste condiţii grele, locuitorii au fost ajutaţi cu bani şi alimente de către administratorii Moşiei Regale din Broşteni .În anii de după război, şcoala şi-a continuat activitatea cu şase clase primare la Crucea şi patru la Cojoci, care însumau un număr de 73 de elevi.
     În anul 1934, după relatările soţilor învăţători Ana şi Constantin Berbecaru, s-a propus înfiinţarea unei biblioteci.Pentru materializarea iniţiativei s-a cerut ajutorul ziarului ,,Trăznetul” din Bucureşti, cu ajutorul căruia s-a reuşit înzestrarea bibliotecii cu nu număr de 553 de volume.
În aceeaşi perioadă şcoala avea un atelier unde fetele învăţau meşteşugul cusutului şi împletitului , iar băieţii ,, făceau lucruri din lemn în miniatură şi împleteau coşuri din papură”. A existat intenţia de a înfiinţa şi un muzeu etnografic, dar după cum arăta Constantin Berbecaru în ,,Raportul lunar de la sfârşitul lui februarie 1937 “ , ,,…muzeul nu avea decât câteva obiecte rămase de pe urma războiului, pentru că această comună a fost martora marilor lupte de munte între ruşi şi austrieci…”.
Demn de laudă este faptul că activitatea şcolilor nu a încetat nici în condiţiile vitrege impuse de cele două războaie, chiar dacă uneori a fost sporadică.În timpul prezent activitatea este cu totul alta, dar asta va fi o altă ,, legendă şi adevăr “.
        Poate ca rugăciunile şi metaniile călugărilor sihaştri de pe ,, pârâul cu cruce” au binecuvântat aceste meleaguri, înnobilând oamenii şi dând durată bunelor lor obiceiuri.

                                     ELENA ZETU - Autoarea

(Text publicat in Revista ,,GLAS DORNEAN" nr.98/20 martie 2001)

Ca un post - scriptum : mi-am intitulat pagina ,,FLOARE DE COLT" din doua motive : asa imi consider eu satul natal, iar aceasta floare rara ,,salasluieste" pe coamele muntilor care incojoara satul -Cheile Zugrenilor si Muntii Tarnita.

Boboteaza 2011 la Crucea, Suceava

2011-01-07T03:38:00.000+02:00

Pe un ger napraznic,ce-i sta bine Bobotezei,zeci de locuitori ai comunei Crucea, Suceava s-au adunat la Biserica cu hramul Sf. Arh. "Mihail si Gavriil" din sat. Satu Mare, com.Crucea, pentru a participa la slujba uneia dintre cele mai importante sarbatori a crestinatatii: Ziua botezului Domnului nostru,Iisus Hristos.

Dupa savarsirea slujbei Sfintei Liturghii de catre preot paroh Radu Ungureanu,toti cei prezenti au iesit in curtea bisericii si au mers catre raul Bistrita.

Traditia spune ca in aceasta zi toate apele se sfintesc,astazi facandu-se si Agheasma Mare.

Slujba sfintirii apelor s-a desfasurat pe malul Bistritei, la crucea construita special pentru aceasta sarbatoare de catre gospodari din localitate.

Farmacie Crucea

2010-12-22T17:52:00.003+02:00

Farmacie Crucea

SC Diacris Farm SRL 

Program:
    Luni -Vineri: 09:00-15:00 , 16:00-18:00
    Sambata - Duminica: LIBER

Farmacist: Vica Ilisoi

Tel : 0230/575595 -fix
        0733/005900 -mobil

Mina Crucea

2010-10-14T15:45:00.001+03:00

Totul despre mina si minerii de la Crucea

Cu ochii pe contorul Geiger-Muller, ortacii de la Crucea pot ieşi la pensie după 15 ani de muncă în subteran.

N-au trei ochi, nici patru urechi, nu le-au căzut dinţii sau părul mai mult decât altora, fac copii sănătoşi şi n-au mai multe boli decât noi, ceilalţi. Lumea spune că mor mai tineri. Şi ei spun la fel, dar nu există statistici în acest sens. Nu s-a demonstrat, ştiinţific, că maladiile pe care le fac ar fi cauzate de radioactivitatea la care sunt expuşi. Riscul, şi-l asumă de foame.
Minerii de la Crucea intră în fiecare zi la muncă, şase ore. Scormonesc prin maţele pământului să-şi facă norma zilnică de un metru cub de minereu de uraniu. Salariul „cârtiţelor” umane de lângă Vatra Dornei nu sare de 21 de milioane. După 15 ani pot ieşi la pensie. Care nu e mai mare de 1.600 de lei. Nepoţii lor vor afla dacă bunicii şi-au ales bine meseria. Cancerul, se spune, se transmite la fiecare a treia generaţie.

Drumul crucii

Şoseaua urcă, paralel cu un pârâiaş de munte, în serpentine line, vreo şase kilometri, din centrul satului până la intrarea în mină. De-o parte şi de alta vezi vaci grase care pasc, neştiind ce se află în adâncimea pământului de sub copitele lor.
Din vârful unui munte, asupra gurii de mină de la poalele masivului Rarău veghează o cruce. De jos, pare meschin de mică, dar are peste trei metri şi a fost cărată cu cârca de minerii de la Crucea, judeţul Suceava. Singura exploatare mineră de uraniu funcţională din România. E crucea de la Crucea.

JERTFĂ

Tributul uman al ortacilor a atins cifra 18

Gheorghe Ciobâcă, Dumitru Grigoraş, Petre Trandafir... şi tot aşa pomelnicul continuă până la Cornel Buta. Sunt 18 şi reprezintă tributul suprem al minerilor de la Crucea pentru locul lor de muncă. Primul s-a prăpădit în ’79, cu patru ani înainte de începerea exploatării, iar ultimul în 2002. Cu toţii au murit în accidente, şi nu din cauza radiaţiilor, cum ai putea crede.

Cel puţin o dată pe an, de Sfânta Varvara, ocrotitoarea minerilor, în capela de la orizont 100, adică la o sută de metri sub pământ, numele le sunt pomenite. Este joi dimineaţa, şi la „Morţi” sunt aprinse câteva lumânări. Minerii din brigada care a intrat în şut nu i-a uitat pe ortacii omorâţi de măruntaiele mişcătoare ale pământului. Câteva sunt şi la „Vii”.

„Când stai lângă uraniu te apucă somnolenţa”

Mina 780-Transversală e cea mai adâncă de la Crucea. La urcarea în „colivie”, adică în liftul care te coboară două sute de metri, cu doi metri pe secundă, te ia în primire Aurel Dulap: „Io nu ies la poză că-s incolor”. De fapt, e cam tuciuriu. Are 42 de ani, a jucat fotbal în „B”, extremă stângă la Foresta Fălticeni şi, de 11 ani, e semnalist, adică liftier.

Jos, te întâmpină un ultim bec chior. Contorul Geiger-Muller pârâie rar şi discret, semn că radiaţiile sunt în limite normale. Sunt 14 grade Celsius şi e umezeală. Şirul indian e deschis de Eugen Tetea, şeful minei. Are o faţă adânc brăzdată de riduri. De n-ar avea cască şi lămpaş ai crede că-i mai degrabă marinar.

Din cei 51 de ani ai săi, 24 i-a muncit în subteran. Din care 15 - la uraniu. I-a împlinit, marţi, pe 27 aprilie. „M-au cerut aici din anul IV de facultate. Avusesem o aprindere la plămâni şi am refuzat. După nouă ani însă tot aici am ajuns. La început mi-a fost şi mie teamă... Când stai pe lângă el te moleşeşti, aşa... Îţi creează somnolenţă”. Are paradontoză: „O fi de la asta, o fi de la vârstă?”, oftează omul. S-a lăsat de fumat de ceva vreme, dar tot se uită cu poftă la oricine aprinde o ţigară.

Cu uraniul în palme

Se merge prin tunelul luminat doar de lămpaşele minerilor cale de vreun kilometru. Pe alocuri, apa îţi ajunge aproape de genunchi. „Am cizma spartă”, constată unul. „Mai dă-i o gaură, să iasă apa”, îl sfătuieşte, hâtru, altul.

Ca să intri în „Abatajul 114 - minus 4” urci pe vreo trei „suitori”, nişte scări din lemn introduse într-un tunel vertical lat de maximum 80 de centimetri. Dacă eşti claustrofob rişti un atac de panică. Sus, trei ortaci încarcă o roabă cu minereu. Tehnic, „excavează utilul”.

Obiectele muncii: târnăcopul, lopata, roaba şi picamerul

Contorul Geiger bâzâie insistent şi enervant. Totuşi, aici nivelul de radiaţii e mult sub 20 de milisiverţi/an, maximumul permis. Adrian Posa, şeful Sănătăţii şi Securităţii în Muncă, manevrează ca pe o bazooka un perforator P 90 cu cap detaşabil diamantat.
De nouă ani e în Crucea, după alţi zece la cupru. E mai cald, aşa că a renunţat la bluza salopetei. Pe piept i se lăfăie numele unei echipe de fotbal american. Ortacii mai au un picamer, o roabă şi nişte lopeţi. Şi o icoană cu Maica Domnului.

Frontul de lucru nu e mai lat de un metru şi ceva, iar casca de pe cap e singurul adversar al plafonului sprijinit de bârne. Mărunţesc în palme o bucată de minereu. E sfărâmicios. Nici măcar de suvenir nu pot să-l iau. E caz penal. O fi bine, o fi rău?

ÎNGHESUIALĂ

1.400 de oameni vor să se angajeze la Crucea
Din cei 750 de angajaţi de la Crucea, 400 sunt mineri, ajutoare de mineri şi vagonetari. Stagiul minim de cotizare la pensie este de 15 ani pentru grupa I de muncă - zona I de radiaţii şi 17 ani pentru grupa a II-a de muncă - zona a II-a de radiaţii. În zona I de radiaţii, maximumul este de 20 de milisieverţi/an.

Minerii primeau în trecut o masă caldă la intrarea în şut. Acum primesc o dată pe lună un „antidot” de zece lei pe ziua de lucru. Carne, ulei, zahăr, făină etc. În felul acesta îşi ajută şi familiile care, de cele mai multe ori, sunt numeroase. „Nu este chiar în regulă. Minerul intră, uneori, nemâncat la muncă pentru că a dat hrana la copii. Şi dacă se întâmplă ceva?”, spune unul dintre ingineri.

Băieţii sunt însă mulţumiţi. „Nu era bună mâncarea. Slănină şi ciolane! Unii ţin regim! E bine aşa!”, este de părere vechiul ortac Ioan Andone. Se lucrează în trei schimburi a câte şase ore. La ieşirea din şut se puşcă (adică dinamitează), iar doua ore durează aerisirea galeriilor. Mina nu e „grizutoasă”, este fără gaz metan.

Salariul tarifar al unui miner simplu este de 1. 500 de lei. La el se adaugă vechimea şi sporurile de radiaţii de 20% şi de pericol 35%. “Sporul de radiaţii îl găsiţi şi în Valea Jiului, da’ îi zice altfel!”, spune Anton Filipiuc, directorul Sucursalei Suceava a Companiei Naţionale a Uraniului. La Crucea există, la 750 de salariaţi, peste 1.400 de cereri de angajare. Majoritatea pentru subteran.

GHID ÎN BEZNĂ
„Dacă te rătăceşti prin galerii, apa te scoate afară”

Coborâtul „suitorilor” e mult mai anevoios. Pe drumul de întoarcere, joncţionăm cu o locomotivă de mină. Trage încet vagoneţii ce urmează să fie umpluţi cu ce s-a „puşcat” de dimineaţă, fie el minereu sau steril. O urmează, la pas, alţi ortaci. Toţi au feţele pământii de la minereul negru-gri. Uneori e şi roşcat, de la oxidare. Nu e ca în minele de cărbune, unde intri alb şi ieşi negru. Nici gaz metan nu este. Doar apa, ce acoperă uneori pe zeci de metri şinele, te incomodează la mers. „Dacă te rătăceşti, apa te scoate afară”, explică inginerul Tetea.
Fix în mijlocul galeriei se pune de-o şuetă. Geologul Vasile Popescu îi explică mucalit lui Adrian Posa cum e cu pensia: „Nu vreau să ies acum la pensie că pierd unica ocazia să rămân în locul vostru!”. Eugen Tetea îl completează serios: „Ingineri minieri nu se mai «fabrică » la Petroşani! O să plătim scump peste zece ani...”. După o oră şi jumătate ieşim la lumină. Încerci să nu te gândeşti la ce ai făcut.

Miner cu nouă copii acasă

La birtul fără nume, încropit într-o casă de ţară, de lângă clădirea unde se schimbă şi se spală minerii după ce ies din şut stau la palavre cinci ortaci. „Nevasta nu mă întreabă ce fac io la serviciu, ci când e avansu’ şi lichidarea”, râde amar Dumitru Ignat, om cu zece ani de mină în spinare.

„La noi, cu locurile de muncă e varză. Dacă la metrou o pun de-o grevă, chiar obţin o mărire... La noi, se bucură şi ne trimit acasă”, comentează Ioan Andone, venit tocmai de la Comăneşti să-şi facă vechimea de pensie. A venit de şapte ani şi mai are unu’ singur. „Mă aşteaptă nevasta şi nouă copii acasă!”, se vaietă săracu’.

La Crucea, dacă ai 15 ani pe muchie în subteran, poţi să te ceri la pensie. Dacă munceşti, iei în mână 18-21 de milioane de lei vechi, în funcţie de sporuri şi vechime. Dacă alegi pensia, iei 1.500-1.600 de lei. La cârciuma Alinei, cel mai des se consumă bere şi votca Vorona. „O bei aici şi mori acasă!”, se hlizeşte un puşti şaşiu. „De salariu, se duc vreo două baxuri”, confirmă barmaniţa. Tizul antrenorului de la Rapid se bagă şi el în vorbă: „Nu prea mai apucăm noi multă pensie. Uite, Tache Boroianu a murit la 43 de ani. Stop cardiac. Mai avea un an şi ieşea la pensie…”.

1.600 de lei este o pensie de miner după 15 ani de căutat uraniu

AVANTAJE
Pensie de miner „radioactiv” la 38 de ani

Cei 400 de mineri de la exploatarea de uraniu Crucea sunt localnici din satele din jur şi din Vatra Dornei. Doar vreo 40 sunt „cruceni”. „Ăştia 40 duc în spate alţi 200”, spune primarul Dorin Rusu, 42 de ani, şi el miner ieşit la pensie cu 1.600 de lei pe lună. Sunt dese cazurile de pensionari de până în 40 de ani. Vali Lăzăruţ are 38 de ani şi peste două luni poate ieşi la pensie. E preşedintele Sindicatului Liber Independent Uraniu Suceava: „Un vagonetar ia 15-16 milioane, un ajutor de miner 16-17 şi abia un miner ia maximum 21!”.

E îngrijorat şi de riscuri: „Uraniul atacă sistemul nervos. Orice boală te ia te termină de la «piesă» până la cap! Cade păru’, cad dinţii... Cum să nu fie boli profesionale? Câte ciroze, silicoze, leucemii, de la radiaţii de la praf...”. Apoi, o dă pe glumă: „Da’ bărbaţi impotenţi n-am văzut, doar femei nepricepute!”. „Întreab-o pe barmaniţă!’, mustăceşte Dumitru Ignat. Verdictul îl dă Lăzăruţ: „Minerii mor mai repede! Banii minerului şi p... şoferului!“.

A făcut gemeni după 11 ani în mina de uraniu

„Se vorbeşte, se discută că unele boli, cum ar fi cancerul, ar putea fi provocate de radiaţiile încasate de cei expuşi în mină. Nu s-a dovedit nimic clar”, spune directorul Sucursalei Suceava a Companiei Naţionale a Uraniului (CNU). „Eu, copii am avut după 11 ani de mină. Şi gemeni! Mai e un şef de mină care are tot gemeni, după patru ani în subteran! Tata a lucrat în mină din ’83 până în ’91 şi acu’ are 79 de ani şi încă munceşte”, se laudă Adrian Posa. Primarul Dorin Rusu este la cravată şi costum, are ciorapi flauşaţi şi unghia de la degetul mic mai lungă.

„Avem 2.359 de locuitori şi mai bine de jumate n-au serviciu. Ferească Dumnezeu să închidă mina, că 40 de mineri duc în spate alţi două sute. Nu e pericol deloc. Vitele pasc pe păşuni vecine cu exploatarea de uraniu. Laptele e băut de oameni şi nu a făcut niciodată rău. Am un bătrân în sat de 97 de ani şi azi- dimineaţă a murit o babă de 98!”, pledează primarul cauza foştilor săi ortaci. Acolo unde se face protecţia muncii este agăţat un afiş: „Din greşeli înveţi, dacă nu e prea târziu!”. Astăzi e 1 Mai. La Crucea nu se fac mici la grătar şi nu se bea bere toată ziua. Se intră în şut.

„Existenţa minereului la Crucea a fost atestată prima oară pe pârâul Cracu Rău.“,

ADRIAN POSA, şeful biroului de Sănătate şi Securitate a Muncii

EXPLOATARE

„Tot ce «mănâncă» Cernavodă e asigurat de Crucea”

Singura exploatare minieră din România, cea de la Crucea, deschisă în 1983, are două sectoare de muncă: Crucea şi Botuşana. Mine de uraniu au mai fost în Banat, lângă Oraviţa, şi în Bihor la Ştei. Amândouă au fost închise.

În Bihor a fost unul dintre cele mai bogate zăcăminte din Europa, cu o concentraţie de 30%-40%. A fost exploatat, în 1964, de sovieticii de la Sovrom Cuarţ, drept despăgubiri de război.

Sumbru sau nu, primele indicaţii geologice privind existenţa uraniului la Crucea au fost găsite pe pârâul Cracu Rău... Minereul extras este transportat în camioane până la Vatra Dornei, încărcat în tren şi dus la Uzina de Preparare şi Prelucrare a Minereului de Uraniu Feldioara. De acolo ia drumul Centralei Atomoelectrice de la Cernavodă.

„Tot ce «mănâncă» Cernavodă e asigurat de noi! Pe viitor, dorim să deschidem o nouă exploatare, la Tulgheş, în Harghita şi să importăm concentrate tehnice de uraniu. Spre exemplu din Kazahstan”, declară Nicu Popa, directorul general al Companiei Naţionale a Uraniului.

Sursa: www.evz.ro

CNU EM Crucea

2010-03-09T14:49:00.005+02:00

>>>Totul despre mina de uraniu Crucea<<<

C.N.U. Crucea

Sucursala Suceava

Adresa Str Minei nr.1,

Loc. Crucea,

Jud. Suceava
Cod. 727150

Telefon: 0230 57 56 30
0230 57 57 31

Email: crucea@cnu.ro

C.N.U. Crucea

SUCURSALA SUCEAVA

Scurt Istoric: În anul 1965 activitatea de cercetare geologica a Sectiei II Tulghes înfiinteaza la Crucea un sector de explorari care evidentiaza si contureaza zacamântul de uraniu Crucea-Botusana. Rezultatele lucrarilor executate în cei 18 ani de explorari au condus la înfiintarea în anul 1983 a Exploatarii Miniere Crucea (în prezent Sucursala Suceava), cu scopul exploatarii si valorificarii minereului de uraniu din cele doua structuri mineralizate Crucea si Botusana, în prezent cea mai mare unitate de exploatare a uraniului din tara.

Sucursala Suceava îsi desfasoara activitatea în provincia uranifera a Carpatilor Orientali în care mineralizatiile de uraniu au caracteristici asemanatoare cu ale celorlalte mineralizatii hidrotermale de uraniu cunoscute în tara, asociate depozitelor cristaline si având un control tectonic.

Concentratiile uranifere sunt gazduite în complexul rocilor mezometamorfice, fiind localizate pe zone de fracturare ce graviteaza în jurul Liniei Central Carpatice, prin care cristalinul deverseaza peste flisul cretacic.

În aceasta perioada s-au executat lucrari în subteran si la suprafata care constau din:
-deschiderea a doua mine (Crucea si Botusana) prin puturi si galerii de coasta echipate cu instalatii de extractie, statii de pompe, statii de ventilatie, alimentare cu energie electrica si pneumatica;
amenajari incinte la suprafata pentru deservirea minelor, cuprinzând instalatii tehnologice pentru depozitarea si expeditia minereului cu mijloace auto si pe cale ferata, cladiri social-administrative, ateliere de întretinere si reparatii utilaje, statii de compresoare, statii de depoluare ape de mina, amenajari halde, regularizari cursuri de ape, drumuri de acces si de exploatare, etc.;
-lucrari de explorare de detaliu, în cadrul fazei de exploatare, prin lucrari miniere si foraje subterane;
-lucrari de conservare în vederea închiderii si ecologizarii perimetrelor afectate de cercetari geologice.

În prezent, activitatea este în plin proces de restructurare, de modernizare, reutilare si retehnologizare a productiei; în perspectiva, se prevede continuarea activitatii la mina Botusana, precum si atragerea în circuitul economic a noi perimetre din zona Carpatilor Orientali.

Crucea a mai ramas principala sursa care alimenteaza reactorul Cernavoda.

Sursa: www.cnu.ro

Crucea de pe munte

Din comuna pina la mina urci usor pe un drum si ai ajuns la poalele unui munte cu paduri aburinde. Sus, in virf, minerii au ridicat o cruce, care se vede doar in zilele insorite.

Biserica sub pamint - Biserica din subteran

Sub pamint, mergi inainte printre sinele de vagon si in dreapta e capela. Un covoras din crengi de brad acopera zgura si da o prima impresie de caldura . Aproape de Dumnezeu, nu sub cerul
albastru, ci sub munte, la 100 de metri de lumina.

In 2003, la 20 de ani de la deschiderea exploatarii, Arhimandritul Sucevei si Radautilor, Inalt Preasfintitul Pimen, a coborat in subteran pentru a sluji Domnului si de a inaugura capela.

De atunci, macar o data pe zi, la intrarea sau iesirea in sut, minerii se roaga si aprind o luminare pentru cei 17 colegi pe care mina nu i-a crutat.

Totul in gresie si faianta: parchet, masa sfanta, crucea din altar din marmura alba. Biserica din mina poarta hramul Sfintei Varvara, patroana minerilor, a carei icoana sta la loc de cinste, pe peretele din dreapta. Aprinzi o luminare pentru morti, te uiti la lista cu cei care si-au gasit sfirsitul in mina, inainte sa ajunga pensionari la 35 de ani.

Aceasta Biserica din subteran, este doar pentru minerii ce muncesc in mina, nefiind ”deschisa” altor credinciosi care ar dori sa mearga si sa se roage.

Salutul minerului: Noroc Bun !

v-om reveni si cu fotografii pt aceasta postare

Stare civila

2010-02-26T17:32:00.005+02:00

Cabinet Medical

2010-02-26T17:08:00.003+02:00

CABINET MEDICAL DR. ‘’MATEI V. GHEORGHE’’

IN COM. CRUCEA , JUD. SUCEAVA

Program:

Luni: 08:00-13:00; 13:00-15:00 Teren

Marti: 08:00-13:00; 13:00-15:00 Teren

Miercuri: 08:00-13:00; 13:00-15:00 Teren

Joi: 10:00-12:00 Teren; 12:00-17:00 Cabinet

Vineri: 08:00-13:00; 13:00-15:00 Teren

Cabinetul medical din com. Crucea, jud. Suceava, redeschis din data de 21.01.2010,

îşi desfăşoară activitatea cu un medic generalist şi un asistent medical.

Asistenţă :

- medicină de familie

- consultaţii medicina generala

- trimiteri în baza consultaţiilor

- tratamente

- asistenţă medicală de urgenţă

URGENŢE:

0230/575764 dr. Matei Ghe.

Statie-Peco

2010-02-03T17:35:00.002+02:00

Staţie-Peco

în com. Crucea, jud. Suceava

SC EXPRES DANI SRL

Firma SC EXPRES DANI SRL , a deschis de curând in comuna Crucea, judeţul Suceava o staţie-peco, unde se poate achiziţiona benzină şi motorină aduse de la ROMPETROL, dar şi alte produse cum ar fi uleiuri, anvelope, butelii(staţie de incărcare gaz), etc.

Această staţie-peco funcţionează din luna ianuarie a anului 2010 în regim NON-STOP , ca reper aflându-se amplasată la marginea drumului naţional - DN 17B exact la intrare în centrul comunei Crucea.

Staţia-peco cât şi depozitul de materiale sunt supravegheate de un sistem de camere video performant ce monitorizează şi supraveghează activitatea în zonă.

Staţia-peco din comuna Crucea se află la o distanţă de 33 km de Vatra Dornei şi de 20 km de oraşul Broşteni.

Pe langă staţia peco se mai adaugă si un depozit de materiale de constructii, unde aceaste suprafeţe cuprind cca 1400 m² . Firma îşi desfaşoară activitatea cu un număr de 5 angajaţi…….

Cojoci

2009-05-03T17:48:00.000+03:00

sat. Cojoci

Adresa: sat. Cojoci

com. Crucea

jud. Suceava

Satul european Cojoci

Dintre cele 228 de localităţi rurale din 39 de judeţe ale ţării care s-au înscris în concursul de acţiuni comunitare intitulat „Satul românesc, sat european”.

Delegaţia Comisiei Europene în România a ales 20 de sate, printre care şi Cojoci, comuna Crucea. După cum confirmă şi un document ce se afla la primărie, ce poartă semnătura domnului Jonathan Scheele, satul Cojoci este declarat „sat european”.

Astfel, satul Cojoci a ieşit din anonimat, e un câştig mare, realizat de nişte oameni inimoşi care visează, dar şi acţionează frumos spre prosperitatea satului românesc.

Chiril

2009-05-03T17:09:00.000+03:00

Sat. CHIRIL

Adresa:

sat.Chiril, com.Crucea, jud.Suceava

Arhitectura caselor şi complexelor gospodăreşti, vizibilă în satele bucovinene, este sobră, plină de armonie şi preţiozitate.Facilităţi investitoare sunt dezvoltarea turismului şi agroturismului.

Obiective Chiril:

Camin cultural Chiril

Biserica adventista

Manastirea Rarau din satul Chiril

Cabana Rarau

Masivul Rarau ''PIETRELE DOAMNEI''

Moteluri, pensiuni turistice si agroturistice

Prezentare Chiril:

Satul Chiril, situat pe DN 17B, este aşezat pe valea pârâului cu acelaşi nume si face parte din tinutul comunei Crucea, judetul Suceava.

Traseul urmează şoseaua modernizată dar care, în momentul de faţă, este prost întreţinută. Prima porţiune a traseului străbate partea satului situată de o parte şi de alta a pârâului Chiril. Spre stânga (vest) se află Bâtca Vulpăriei, Dealul Toancelor şi Poiana lui Traistă. Apoi se succed Bâtca Afinetu şi Bâtca Prelucile.

Dinspre est, pârâul Chiril primeşte doi afluenţi: Afinetu şi Pârâul lui Hulubac. La 3 km de la şoseaua naţională, este confluenţa dintre pârâul Chiril şi pârâul Valea Toancii. La această confluenţă se întâlneşte, în dreapta, drumul nemodernizat care duce spre localitatea Gemenea (şi mai departe spre Slătioara şi Câmpulung Moldovenesc sau spre Frasin şi Gura Humorului), cu drumul care urmează Valea Toancei, spre Hotelul „Alpin”. Traseul urmează Valea Toancii, pe şosea.

În partea stângă se poate vedea Dealul Toance, iar în dreapta Bâtca Înaltă. Traseul urmează fie şoseaua, fie unele scurtături marcate. Aproximativ la mijlocul distanţei este Poiana Tăieturii sau a schitului Rarău, loc de popas, din care, spre stânga se poate ajunge la schitul Rarău. Acesta adăposteşte Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, loc de pelerinaj a mii de credincioşi. De la schitul Rarău se poate ajunge la Hotelul „Alpin” şi pe o potecă nemarcată care străbate pădurea care acoperă cele două culmi aflate la sud de Rarău-Bâtca Runculeţului, traseul spre vest şi Bâtca Runculiciorului, spre răsărit, pe valea Ciugăului. După circa 2 km distanţă, cu diferenţă de nivel de peste 500 metri, poteca iese în zona subalpină.

Traseul lasă în stânga Piatra Zimbrului şi intersectează poteca ce vine de la Slătioara spre Rarău peste muntele Todirescu şi continuă spre stânga, pe marcaj triunghi roşu, până la hotel „Alpin”. Traseul principal, şoseaua, merge prin Poiana Schitului Rarău, Poiana Călugărilor de sub Bâtca Runculeţului, până la fostul canton silvic, aflat în marginea şoselei. De aici se poate merge pe jos spre hotelul „Alpin” pe o scurtătură care urmăreşte pârâul Izvorul Rece. După Poiana Călugărilor, şoseaua ocoleşte versantul de apus al Bâtcii Runculeţului şi Piatra Şoimului. La ieşirea din pădure, se întâlneşte traseul de culme marcat cu triunghi roşu, precum şi traseele care vin din Câmpulung Moldovenesc care converg spre Hotelul „Alpin” Rarău.

În zonă se află câteva ferăstraie vechi, acţionate de apele pârâului Chiril, interesante mai ales sub aspect etnografic, ba chiar si un cuptor unde se arde piatra de var din care se obtine necesarul material.

PREZENTARE VIDEO A SATULUI CHIRIL

Crucea

2009-05-03T16:59:00.001+03:00

sat. Crucea

Adresa: sat.Crucea

com. Crucea

jud.Suceava

cod. 727150

Satu Mare

2009-05-03T16:52:00.000+03:00

sat. Satu Mare

Adresa: sat. Satu Mare

com. Crucea

jud.Suceava

APARATUL PRIMARIEI CRUCEA, SUCEAVA

2009-02-18T20:56:00.002+02:00

APARATUL PRIMARIEI CRUCEA, SUCEAVA

COMPONENŢĂ: Funcţia / Numele şi prenumele

Primar: RUSU DORIN
Viceprimar: PRAHUZA CONSTANTIN
Secretar: ATĂNĂSOAIE MARIA
Contabil: BÂTCĂ IULIANA
Casier: ŢEBREAN ADRIAN
Inspector: FLOREA ELENA
Referent agricol: TOCACIU CHELSOI ANA
Referent asistent social: CÎRCIU COSTEL AUREL
Guard: MOROŞAN RODICA
Paznic: ___________
Şef serviciu SVSU: ____________

STRUCTURA ADMINISTRATIVA A COMUNEI CRUCEA, SUCEAVA

2009-02-18T20:43:00.000+02:00

STRUCTURA ADMINISTRATIVĂ A
COMUNEI CRUCEA, SUCEAVA

Structura administrativă a comunei CRUCEA, jud. SUCEAVA,
are în componenţa sa 4 sate:

sat. CRUCEA
sat. SATU MARE
sat. COJOCI (cu cătunul Lunga)
sat. CHIRIL

CONSILIUL LOCAL CRUCEA

2009-02-18T20:30:00.002+02:00

CONSILIUL LOCAL CRUCEA

COMPONENŢĂ : Numele şi prenumele / Apartenenţa politică

PRAHUZA CONSTANTIN - PNL
BÎRSANU CONSTANTIN - PNL
CRASOVEANU ADRIANA - PNL
COJOC ION - PNL
BÎRGĂUANU CONSTANTIN - PSD
BOARIU ELENA - PSD
PARPUCEA GHEORGHE - PSD
CRĂCIUN PETRU - PDL
PRAHUZA MIHAI - PDL
HOPIC GHEORGHE - PNG-CD
VASILINIUC VASILE - independent(DECEDAT)

CONTABIL

2009-02-18T20:23:00.002+02:00

Contabilul comunei Crucea, jud. Suceava

Nume: BÂTCĂ
Prenume: IULIANA
Adresă: sat. Crucea, com. Crucea, jud. Suceava
Data şi locul naşteri: 02.11.1953, com.Gorban, jud.Iasi
Cetăţenie: Română
Stare civilă: Căsătorită, 2 copii
E-mail: primaria_crucea@yahoo.com
Nr. tel: 0230/575591

SECRETAR

2009-02-18T20:15:00.001+02:00

Secretarul comunei Crucea, jud. Suceava

Nume: ATĂNĂSOAIE
Prenume: MARIA
Adresă: sat. Crucea, com. Crucea, jud. Suceava
Data şi locul naşteri: 15.04.1957, Crucea
Cetăţenie: Română
Stare civilă: Căsătorită, 1 copil
E-mail: primaria_crucea@yahoo.com
Nr. tel: 0230/575591

Program de relaţie cu publicul: MIERCURI orele 10-14

VICEPRIMAR

2009-02-18T20:05:00.001+02:00

Viceprimarul comunei Crucea, jud. Suceava

Nume: PRAHUZA
Prenume: CONSTANTIN
Adresă: sat. Crucea, com. Crucea, jud. Suceava
Data şi locul naşteri: 16.05.1951, Crucea
Cetăţenie: Română
Stare civilă: Căsătorit, 1 copil
E-mail: primaria_crucea@yahoo.com
Nr. tel: 0230/575733

Program de lucru cu publicul: VINERI orele 10-14

PRIMAR

2009-02-18T19:29:00.002+02:00

Primarul comunei Crucea, Suceava

Nume: RUSU
Prenume: DORIN
Adresă: sat. Cojoci, com. Crucea, jud. Suceava
Data şi locul naşteri: 05.01.1968, Crucea
Cetăţenie: Română
Stare civilă: Căsătorit, 2 copii
E-mail: primaria_crucea@yahoo.com
Nr. tel: 0230/575733

Program audienţă: LUNI orele 10-14

Foto Primar:

Foto: by Crucea Suceava

Comuna Crucea infratita cu Zoersel-Belgia si Moutier-Elvetia

2009-01-06T11:18:00.000+02:00

Localitati infratite cu CRUCEA:

Zoersel-Belgia,

Moutier-Elvetia

Zoersel înfrăţită cu Crucea

Înfrăţiri între diverse aşezări din ţara noastră şi altele din Occident s-au făcut multe după 1990, cea la care ne referim aici este una aparte. Una înfăptuită „sub o stea norocoasă”.
Este meritul comunităţii din Zoersel că şi-a asumat această «povară» în mod responsabil, dar şi, treptat, al cetăţenilor din Crucea, care şi-au găsit loc în sufletele şi gândurile belgienilor.”
S-au cimentat, e drept că nu chiar uşor, prietenii, familii din Zoersel au venit ca musafiri la Crucea, iar oamenii de aici le-au întors vizita.

Belgienii nu au sosit niciodată cu mâinile goale. După ce s-au convins că românii au nevoie de ajutor în multe privinţe, au trecut la materializarea unor planuri ce vizau principalele obiective social-culturale din localitate. Iată câteva dintre ajutoarele concrete ale comunităţii din Zoersel: alimentarea cu apă potabilă a comunei; refacerea instalaţiei electrice de la şcoală şi biserică; dotarea cu instrumentar sanitar a dispensarului uman şi a cabinetului stomatologic; introducerea încălzirii centrale în şcoală. Mai mult ca atât, belgienii au făcut şi continuă să facă un gest nobil faţă de cei 45 de tineri studenţi din comună, faţă de elevi, pensionari şi persoanele cu handicap. Studenţii, aflaţi la diverse facultăţi din ţară, primesc, de pildă, la început de an, câte 180 de euro fiecare, elevii – câte 50 de euro, iar pensionarii, câte 25 de euro. Persoanelor care au depăşit 60 de ani li se oferă vitamine gratuit, preţul acestora fiind suportat de belgieni.

Înfrăţirea dintre comuna Crucea şi Zoersel a însemnat o mare şi complexă realizare pentru aşezarea de pe malul Bistriţei. Ea a început să devină viabilă încă din 1993, iar primăriile din cele două localităţi au conlucrat şi s-au implicat în promovarea unor proiecte locale, care s-au derulat pe parcursul anilor în beneficiul comunei Crucea. Dacă belgienii s-au dovedit, aşa cum s-a văzut din cele relatate mai sus, săritori şi gata să pună (material) umărul pentru schimbarea cât de cât a vieţii celor cu care s-au înfrăţit, remarcabil este că, în cazul Crucea, nici elveţienii din Moutier nu s-au lăsat mai prejos.

Comuna, ca atare, parcă este alta, europenizată, „călcată” de elveţieni şi belgieni, care au întins crucenilor o mână de ajutor. Diverse ziare din cele două ţări amintite au consacrat spaţii largi, descriind, pe larg, realităţi ale aşezării, ca şi necazurile care-i încearcă pe oamenii acestor locuri.

Satul european Cojoci

Dintre cele 228 de localităţi rurale din 39 de judeţe ale ţării care s-au înscris în concursul de acţiuni comunitare intitulat „Satul românesc, sat european”, Delegaţia Comisiei Europene în România a ales 20 de sate, printre care şi Cojoci, comuna Crucea. După cum confirmă şi un document pe care l-am văzut la primărie, ce poartă semnătura domnului Jonathan Scheele, satul Cojoci este declarat „sat european”. Cum s-a ajuns aici?

După Decembrie 1989, un grup de elveţieni, parcă aduşi de Dumnezeu, cum zicea cineva, a venit în câteva sate ale comunei Crucea cu ajutoare. Deşi intenţiile lor erau mari, ceva nu le-a convenit şi n-au mai dat, un timp, pe aici. Doamna Cornelia Crăciun era, pe atunci, educatoare în satul Cojoci şi, în ciuda răcelii intervenite, a continuat să corespondeze cu unul dintre elveţieni, pe nume Jean Francois. Pentru ca lucrurile să evolueze în sens pozitiv, a intervenit, în mod oficial, şi Primăria, trimiţând comunităţii din Moutier o scrisoare de intenţie. Astfel, lucrurile au început să se schimbe, iar oamenii din ,,Ţara Cantoanelor’’ au înţeles că este nevoie de ajutorul lor. Numai că ei voiau ca cetăţenii de la Crucea, adică societatea civilă, să se implice mai mult pentru ca modul lor de viaţă să fie schimbat. Aşa a luat fiinţă un „grup de lucru”, sau, altfel spus, un comitet, format din Cornelia Crăciun, Măriuţa Holobîcă, Mircea Rusu, Mihaela Panait, Pintilie Cojoc şi Constantin Fisuş.
Aleşi în mod democratic, cu ajutorul autorităţilor locale, aceştia se ocupau de relaţiile de înfrăţire dintre Crucea şi comuna Moutier din Elveţia. Greu a fost până când elveţienii s-au convins că locuitorii satelor Cojoci, Chiril şi Lunca, cu care ţineau legătura, erau bine intenţionaţi, iar ajutoarele lor se foloseau, în totalitate, în sprijinul comunităţii.
Ce-au făcut, practic, occidentalii? Mai întâi, au trimis diverse ajutoare, apoi au finanţat cu bani o serie de lucrări. Astfel, au fost procurate materiale în valoare de peste 16.000 de franci elveţieni, cu care s-au demarat investiţii. S-a introdus apă curentă în satul Cojoci, apoi, s-a modernizat punctul sanitar din Chiril, a fost introdusă încălzirea centrală în unele şcoli, s-a reparat Căminul Cultural din Chiril, s-a mai adus o centrală termică la o şcoală etc. După cum ne-a spus doamna Cornelia Crăciun, ceea ce le-a plăcut şi i-a atras pe elveţieni a fost faptul că, în acţiunile lor, s-a implicat şi Primăria. Atunci când o investiţie se oprea din cauza lipsei de fonduri, intervenea Consiliul Local şi lucrurile mergeau înainte. Astfel, satul Cojoci a ieşit din anonimat, iar doamna Crăciun a prezentat Comisiei Europene un material prin care scotea în evidenţă implicarea acelui comitet de care vorbeam mai sus în dezvoltarea satului şi implicarea comunităţii în împlinirea unor deziderate. De altfel, doamna învăţătoare a fost invitată la Uniunea Europeană, ca reprezentantă a celor 20 de sate româneşti devenite „sate europene”, aici având prilejul să participe la o „lecţie pe viu” despre ceea ce înseamnă democraţie autentică, deschidere totală faţă de societate. Aleasă vicepreşedinte al Asociaţiei Satelor Europene din România, dânsa vizează, mai ales după ce a vizitat Elveţia, o serie de proiecte, toate având un scop comun: racordarea satelor comunei Crucea la modern, frumos, util, adică la standarde care se practică în Occident.

Despre comuna Crucea, aşa cum am menţionat la început, se ştiau puţine lucruri chiar în judeţul nostru. Acum, despre această aşezare a început să se vorbească până şi în ţări dezvoltate din Europa occidentală. Steaua norocoasă a aşezării a început… să strălu-cească. E un câştig mare, realizat de nişte oameni inimoşi care visează, dar şi acţionează frumos spre prosperitatea satului românesc.

Biserica Ortodoxa ''Sf. Arh.Mihail si Gavriil'' Crucea

2008-09-03T11:52:00.012+03:00

Biserica Ortodoxa ''Sf. Arh.Mihail si Gavriil''

Preot paroh: Radu Ungureanu

Locuitorii acestor meleaguri si-au marcat sederea ingrijindu-se si de sufletele lor, ctitorind o bisericuta, pe la anul 1742. Biserica actuala este ctitorita in anul 1888 si sfintita la 21 mai 1889, (conform pisaniei), din donatii ale Regelui Carol I si a unor gospodari cu stare. Biserica parohiei Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil - Crucea, implineste in anul mantuirii 2004, 115 ani de la sfintire (moment atestat in pisania bisericii). Anii si vremurile au adus bisericii semne de imbatranire. pentru aceasta, de-a lungul existentei sale, biserica a cunoscut numeroase etape de restaurare.Anul 2004 aduce bisericii reparatii generale, precum si Sfanta Masa noua. Toate acestea au primit binecuvantarea si sfintire arhiereasca la 31 mai 2004 - Sfanta Treime, din partea Inalt Prea Sfintitului Pimen.

Acestea sunt fotografii (amintiri) cu fosta Biserică ''Sf. Arh. Mihail si Gavriil'' de la Crucea.

________________________________________________________

Prin bunatatea lui Dumnezeu si prin ajutorul umanitar venit din partea Primariei comunei Crucea , impreuna cu ajutorul enoriasilor comunei Crucea, s-a ridicat un nou lacas de cult pentru locuitorii comunei.

În continuare vă prezentăm cateva imagini realizate de administratorul acestui site, in legatură cu lăcaşul de cult ce a fost construit intr-un timp record (am putea spune)de 6 luni, dar si constructia pentru noua Biserică a comunei Crucea.

Constructia pt noua Biserica

Apel crestinesc

Iubiți frați crestini,

Parohia Sf.Arhangheli Mihail și Gavriil din loc. Crucea , jud. Suceava, protopopiatul Cîmpulung Moldovenesc, prin preotul paroh Radu Ungurean, va facem cunoscuta drama cutremuratoare pe care o trăim in urma tragicului eveniment din data de 11.01.2009, când un incendiu devastator ne-a mistuit biserica. O comunitate de 1500 de suflete de creștini ortodocși au ramas în toiul iernii fără locaș de închinare… Întreaga suflare dorește să se implice material și financiar în construirea unei noi biserici.

Ca să putem duce la împlinire această chemare, într-o vreme de criză materială, avem nevoie și de ajutorul unor oameni cu suflet mare , care să-și adune comori în cer.
Am toată încrederea în voi dragi cruceni, de aici și din lumea întreagă că putem duce la bun sfârșit această aleasă lucrare.
În numele Lui Dumnezeu Cel în Treime Slăvit, al Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, al Sf. Împărați Constantin și Elena ocrotitorii localității noastre ,precum și al Sf. Români mucenici și mărturisitori - al căror hram îl va purta biserica cea nouă, vă cerem ajutorul și vă asigurăm de veșnică pomenire în rândul ctitorilor.

CONTURI

Lei RO24CECESV0336RON0013149 - CEC BANK- VATRA DORNEI-SUCURSALA SUCEAVA

Euro RO30CECESV21C1EUR0658849- AG. CEC BANK CRUCEA-SUCURSALA SV Cod SWIFT: CECEROBUXXX
Persoana de contact : Pr. Radu Ungurean- 0722503251 sau 0230575655

___________________________________________________________________________________

Asa cum v-am promis, v-om urmari demersurile constructiei noii bisricii de la Crucea, Suceava...
avem sa va aratam stagiul constructiei bisricii la ora actuala ( 11.12.2010 )

Demersurile constructiei noii Biserici de la Crucea, Suceava...avem sa va aratam stagiul constructiei la ora actuala ( 06.08.2011 )

Demersurile constructiei noii Biserici de la Crucea, Suceava ( 18.12.2011 )

Cabana Rarau

2008-08-23T14:16:00.005+03:00

Cabana RARAU

Cabana RARAU**
Reg. 1 Nord Est

Campulung Moldovenesc

jud. Suceava

Masivul Rarau

Tel.:0788-39.21.94

Site web: http://www.rarau-turism.ro
E-mail: rezervari@rarau-turism.ro

LOCALIZARE: Câmpulungul Moldovenesc este situat în partea central-estică a judeţului Suceava, pe magistrala rutieră transcarpatică E576 Gura Humorului - Vatra Dornei - Bistriţa, la 67 km de municipiul reşedinţă de judeţ - Suceava şi la 35 km de Vatra Dornei.
Cabana Rarău este situată aproape de vârful cu acelaşi nume din masivul Rarău-Giumalău, lângă celebra formaţiune de stânci "Pietrele Doamnei", într-un peisaj de o frumuseţe şi un pitoresc aparte.
În apropierea Cabanei Rarău se găseşte Izvorul Rece, cu un debit impresionant, ţinând cont de altitudinea la care se află şi o temperatură aproape constantă în plaja 2-4 grade, în tot timpul anului.
La mică distanţă de cabană se găseşte şi Peştera Liliecilor, unică în această parte a ţării şi care - cu siguranţă - în cel mai scurt timp va fi declarată rezervaţie.

CĂI DE ACCES: De la staţia CFR Câmpulung Est (în care opresc toate trenurile de persoane, indiferent de rangul acestora), accesul se face pe drum modernizat, pe toată durata anului, pe valea Izvorului Alb - Poiana Sihăstriei - Rarău. Drumul este întreţinut şi este accesibil vara tuturor categoriilor de autoturisme şi iarna numai celor cu tracţiune integrală.

Pentru amatorii de drumeţie cu rucsacul în spate, există mai multe variante de acces la Cabana Rarău, dintre care cea mai populară este cea paralelă cu drumul mai sus amintit.

O altă variantă este cea din centrul municipiului Câmpulung Moldovenesc, prin Valea Seacă, apoi prin Fundul Văii Seci sau prin Dealul Bodea.
Probabil cel mai pitoresc traseu este cel din Câmpulung Moldovenesc - Stadion - Pârâul Mesteacăn - Măgura Runcului - Obcini - Cabana Rarău.

CABANA RARAU

FACILITATI:
- marea majoritate a camerelor au vedere spre Pietrele Doamnei
- seminee
- TV color
- apa calda si incalzire permanent asigurate de centrala proprie a cabanei
- restaurant (100 locuri)
- bar de zi
- discoteca
- teren de sport
- spatii de campare
- parcare pazita permanent, in fata cabanei
- servicii de pastrare valori la receptia cabanei
- servicii de rezervare bilete de autocar, tren sau avion, rezervari bilete de teatru, film sau alte manifestari culturale sau sportive de la agentiile on-line prin agentia Rarau-Turism
- servicii de transfer de la/la Hotel Zimbru
- servicii de inchiriere material sportiv (sah, table, schiuri, biciclete, rachete de tenis de camp)
- echipa Salvamont la cabana

Activitati:
- escalada
- mountain-biking
- speologie (in timpul verii)
- schi sau sanius (pe timp de iarna)
- snowboard

CABANA RARAU este situata in masivul Rarau la altitudinea de 1520 metri, dispune de 110 locuri de cazare in camere dotate cu sistem de incalzire centrala, apa calda, seminee, restaurant de categoria a II-a, parcare privata pazita. Marea majoritate a camerelor au vedere spre "Pietrele Doamnei", privelistea oferita fiind una de neuitat.
Camerele au doua, trei sau patru paturi, oferind conditii optime de cazare drumetilor ajunsi aici. Gazdele de la Cabana Rarau fac tot ce le sta in putinta ca musafirii lor sa se simta bine, fie ca au ajuns aici pentru escalada, mountain-biking, speologie (in timpul verii) sau schi sau sanius (pe timp de iarna).

Tarifele variaza de la 10$/noapte (camera cu un pat) la 18$/ noapte (camera cu 4 paturi).
Tarifele variază de la 40 lei/noapte la 50 lei/ noapte.

In ultimii ani, de la sezon la sezon, turistii ajunsi la Cabana Rarau constata o imbunatatire a conditiilor de cazare, ospitalitatea gazdelor spunandu-si pe deplin cuvantul. Curatenia e la ea acasa, meniurile sunt tot mai variate, barul tot mai bine aprovizionat.
Iar ca excursia sa va fie lipsita de griji, in fiecare week-end, la cabana Rarau exista echipa Salvamont, gata in orice moment sa sara in ajutorul drumetului in impas.

Rarau-Giumalau Cabana Pastorala 0724169665
Rarau-Giumalau Cabana Rarau 0721367770
Rarau-Giumalau Salvamont Voicu Raia 0745313052

C.E.C. Bank

2008-08-23T13:53:00.006+03:00

C.E.C.
Casa de Economii si Consemnatiuni
Agentia Crucea

Orar: Luni-Vineri 08:30-11:30 ; 12:00-16:30

Adresa:
com. Crucea,
sat. Crucea,
jud. Suceava

Tel : 0230/575504

E-mail: office@cec.ro

Web site: http://www.cec.ro/
TELVERDE: 800800848

Foto: by Crucea-Suceava

..::Noua instituţie C.E.C. Bank Crucea::..

P.T.T.R.

2008-08-23T13:48:00.002+03:00

P.T.T.R. Posta Romana
Ghiseul Crucea

COD Postal Crucea: 727150
COD Postal Satu-Mare: 727153

Orar:

Luni - Vineri 09:00-15:00 , 18:00-20:00

Adresa: com. Crucea,
              sat. Crucea
              loc. Crucea
              jud. Suceava
Tel: 0230 575 603
E-mail : office@posta-romana.ro
Web site : www.posta-romana.ro
Servicii disponibile : EMS; PRIORIPOST; E-MANDAT

Caminul Cultural

2008-08-23T12:47:00.002+03:00

Caminul Cultural Crucea

Camin Cultural Chiril

Manastirea Rarau

2008-07-22T14:19:00.002+03:00

>>>Minunea Dumnezeiasca - Rugul Aprins-Rarau<<<

Manastire de calugari

Staret: PROTOS.VENIAMIN (BAICAN)
Adresa: Chiril, com. Crucea, jud. Suceava
Telefon: 0752 883 168
Acces: Se poate ajunge prin Vatra Dornei sau pe Valea Bistritei Rutier: DN17B Vatra Dornei, spre sud-est, prin Ortoaia (9 km) - Rusca (3 km) - sat Chiril (11,5 km). Pentru pelerinii care nu vin cu masina personala: Mergeti cu trenul pana la Vatra Dornei si de la Autogara se ia autobuzul pe traseul Dorna Arini-Chiril si de la pod se urca pe muntele Rarau(numai pe drumul asfaltat).Dupa 4 kilometri se afla o troita( Cruce),de la care se merge pe drumul neasfaltat din dreapta 800 metri si se ajunge la Sfanta Manastire Rarau.
Ctitor: Petru Rares
Anul zidirii: 1538
Hramul: ADORMIREA MAICII DOMNULUI
Manastirea Rarau: Istoric

Potrivit tradiţiei, aici a fost o sihăstrie înfiinţată de cuviosul Sisoe, spre sfârşitul secolului al XV-lea. Se mai spune că, după anul 1538, când Petru Rareş a fost schimbat de la domnie, soţia sa, Elena, împreună cu copiii, s-au ascuns în Rarău, fiind ocrotiţi de călugari. Drept mulţumire, voievodul le-a înălţat o biserică în locul celei vechi şi astfel a luat fiinţă schitul Rarău, în fosta sihăstrie Dodu. Mânăstirea a fost desfiinţată de austrieci în anul 1786. S-a reînfiinţat după 1918, iar în 1959 a devenit schit. În anul 1990 a redevenit mânăstire.
În 17 septembrie 2000, P.S. Gherasim Putneanul a sfinţit noua biserică a mânăstirii.

Minunea din munte

„Mână dumnezeiască a pictat icoana făcătoare de minuni, astfel încât, Maica Domnului te priveşte cu smerenie şi dragoste dumnezeiască în orice loc te-ai afla în biserică. Din gura Maicii Domnului izvorăşte mir“. O altă icoană, considerată făcătoare de minuni şi adăpostită de Mănăstirea Rarău, este şi cea a Sfântului Ioan Evanghelistul. Pelerinii sosiţi la lăcaşul sfânt de pe Rarău pot găsi adăpost în casele de oaspeţi ale mănăstirii timp de 24 de ore şi au privilegiul de a se mărturisi pe timpul nopţii, după ce vor fi văzut minunăţiile pe care Dumnezeu le-a pus pe acele meleaguri.
Iarba mult mai verde şi mai grasă, aerul curat ce parcă îţi taie respiraţia când te bucuri de susurul apei ce goneşte pe Bistriţa şi ospitalitatea oamenilor din Bucovina sunt lucruri ce-ţi rămân în suflet după o călătorie, chiar şi de doar câteva zile. Pe aceste meleaguri, ale Dornelor, şi oamenii sunt altfel. Şi la Dorna a fost secetă, nu a plouat cât a trebuit, mierea nu a ieşit ca în alţi ani, nici fâneaţa nu e tot atât de deasă, însă muntenii de pe Băda mulţumesc lui Dumnezeu pentru ce le-a dat şi au speranţa că vor trece cu bine iarna. „Cu ajutorul bunului Dumnezeu, vom trece cu bine. De foame nu vom muri…“. Şi nu vor muri cu siguranţă, atâta timp cât se află mai aproape de cer, printre plantele miraculoase ce tratează boli şi lăcaşurile sfinte ridicate prin truda înaintaşilor.
Sunt multe astfel de locuri sfinte care merită vizitate. Pentru pentru liniştea locurilor şi posibilitatea mărturisirii la ceas de seară, pentru slujbe şi icoane, merită ca orice călător ajuns pe meleguri bucovinene să îndrăznească să devină pelerin şi să urce până la Mănăstirea Rarău.

Din vremea lui Petru Rareş

Ctitorie a domnitorului Petru Rareş, Mănăstirea Rarău poate deveni adăpost şi loc de rugăciune pentru orice drumeţ care se încumetă să străbată piscurile din zona Dornelor. Pe drumuri de munte, după ce am lăsat în urmă drumul asfaltat de la Chiril , mă minunez de frumuseţile ce taie răsuflarea şi fac, pentru o clipă, timpul să stea în loc. Se vede treaba că Dumnezeu a rânduit ca o sfântă mănăstire să fie înălţată pe locuri mirifice, aproape, deopotrivă, de cer şi pământ. Aici, doar cu smerenie şi dragoste de Dumnezeu poţi vieţui. Aproape de cota 1.400 se înalţă două biserici. Cea veche datează din vremea când la cârma Moldovei se afla bravul Petru Rareş. Mai este o biserică, mai nouă, care a fost sfinţită în anul 2000.
Drumeţii ce se abat pe la Mănăstirea Rarău în drumul lor spre Pietrele Doamnei sau miile de credincioşi care urcă special la lăcaşul sfânt, în căutarea liniştii sufleteşti, pleacă acasă cu speranţa în suflet că problemele le vor fi rezolvate, după ruga aprinsă în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, adăpostită în biserica veche a mănăstirii. „Din gura Maicii Domnului izvorăşte mir“, aflăm de la cineva. În afară de asta, icoana impresionează şi prin modalitatea în care a fost pictată, căci privirea Maicii Domnului te urmează în orice colţ al sfântului lăcaş te-ai afla. Fecioara priveşte cu blândeţe maternă şi dragoste dumnezeiască spre fiecare dintre cei care trec pragul sfântului lăcaş.

Sute de credincioşi urcă zilnic la Mănăstirea Rarău

„Sute de credincioşi ne calcă pragul, chiar şi în zi când nu este sărbătoare, şi ne bucură faptul că cei care vin aici îşi găsesc liniştea sufletească. Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, precum şi aceea a Sfântului Apostul şi Evanghelist Ioan, dăruiesc, după credinţă, fiecăruia“, aflăm de la părintele protosinghel Veniamin Băican, stareţ al Mănăstirii Rarău de peste 25 de ani.
Icoana Sfântului Ioan Evanghelistul se află în biserica nouă a mănăstirii. De altfel, Sfântul Ioan este şi patronul paraclisului.
Mănăstire de călugări încă din anul 1800, la Rarău se ostenesc întru slava Domnului, alături de părintele Veniamin, alţi 20 de călugări. Chiliile şi casa de oaspeţi din curtea mănăstirii pot găzdui într-o noapte 150 de pelerini. Afară de cazare şi masă, credincioşii care hotărăsc să poposească la Rarău au şi posibilitatea ca, fie zi sau noapte, să se spovedească, beneficiind de sfaturile părinţilor duhovnici care se nevoiesc în mănăstirea de pe munte.

Din Chiril, la Mănăstirea Rarău

La Mănăstirea Rarău se poate ajunge din Piatra Neamţ sau Târgu Neamţ, trecând prin Poiana Teiului, Broşteni şi ajungând în satul Chiril. De la podul peste pârâul Chiril se urcă pe muntele Rarău pe un drum asfaltat aproape 4 kilometri , după care, din dreptul unei troiţe, se merge la pas, pe un drum neasfaltat (vara, pe timp însorit, se poate ajunge cu maşina până la mănăstire), alţi 800 de metri.
O altă cale de acces este prin Vatra Dornei. De la autogara oraşului se poate lua autobuzul Dorna Arini - Chiril, după care drumul trebuie străbătut pe jos. Un alt traseu, mult mai anevoios, este cel din Câmpulung Est, peste vârful Rarăului. Acesta este însă închis iarna, fiind greu accesibil chiar şi pe timp însorit.

Manastirea Rarau
Manastirea Rarau, aflata in satul Chiril, comuna Crucea, judetul Suceava, este o manastire ortodoxa de calugari, ctitorita de catre domnitorul Petru Rares, in anul 1538. Manastirea se afla pe Muntele Rarau, la aproximativ 25 de kilometri de asezarea de la poalele acestuia.

La Manastirea Rarau se poate ajunge din Piatra Neamt sau Targu Neamt, trecand prin Poiana Teiului, Brosteni si ajungand in satul Chiril. De la podul peste paraul Chiril se urca pe muntele Rarau pe un drum asfaltat aproape 4 kilometri, dupa care, din dreptul unei troite, se merge la pas, pe un drum neasfaltat (vara, pe timp insorit, se poate ajunge cu masina pana la manastire), alti 800 de metri.

O alta cale de acces este prin Vatra Dornei. De la autogara orasului se poate lua autobuzul Dorna Arini - Chiril, dupa care drumul trebuie strabatut pe jos. Un alt traseu, mult mai anevoios, este cel din Campulung Est, peste varful Raraului. Acesta este insa inchis iarna, fiind greu accesibil chiar si pe timp insorit.
Ctitorie a domnitorului Petru Rares, Manastirea Rarau poate deveni adapost si loc de rugaciune pentru orice drumet care se incumeta sa strabata piscurile din zona Dornelor.
Potrivit traditiei, aici a fost o sihastrie infiintata de cuviosul Sisoe, spre sfarsitul secolului al XV-lea. Se mai spune ca, dupa anul 1538, cand Petru Rares a fost schimbat de la domnie, sotia sa, Elena, impreuna cu copiii, s-au ascuns in Rarau, fiind ocrotiti de calugari.
Drept multumire, voievodul le-a inaltat o biserica in locul celei vechi si astfel a luat fiinta schitul Rarau, in fosta sihastrie Dodu.
Aproape de cota 1.400 se inalta doua biserici. Cea veche dateaza din vremea cand la carma Moldovei se afla bravul Petru Rares, iar cea noua a fost sfintita in anul 2000.

Documentele vremii atesta ca la 1541, voievodul Petru Rares, aflandu-se in trecere pe aici cu domnita Ruxandra si incantat de farmecul peisajului, a hotarat sa ctitoreasca lacas de rugaciune si meditatie, drept multumire adusa lui Dumnezeu, pentru victoria ce-o repurtase impotriva hoardelor navalitoare ale tatarilor.

Legenda locului ne mai povesteste ca in acelasi an 1541, in cea de-a doua domnie a lui Petru Rares, ajungand aproape de culmile Raraului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul si-ar fi lasat mai sus in munte sotia, fiul si o parte din avere.

Tatarii care au atacat pestera comorilor, nu au reusit sa patrunda in ea, deoarece o gramada de bolovani s-a prabusit asupra lor, ingropandu-i. Asa a scapat familia domneasca de navala tatarilor, dar cu pretul bogatiilor ce au ramas inchise pentru totdeauna in maruntaiele pamantului.

Asa ca oamenii de pa aceste meleaguri i-ar fi spus de atunci Todirescului "Rarau" (de la numele domnitorului), iar stancile care au ajutat-o pe doamna sa scape cu viata au fost numite "Pietrele Doamnei".
Mai bine de doua veacuri, credinciosii de pretutindeni s-au izbavit de pacate la fum de lumanare si fosnet de cetina, in Poiana Sihastriei. Dar in 1776 dangatul de clopot s-a stins. Venisera ocupantii austro-ungari, amenintatori si neimpacati cu obiceiul crestin.
Mai departe legenda glasuieste ca icoana Maicii Domnului disparea din rama, dar revenea de fiecare data la rugaciunile imploratoare ale calugarilor de la schit, care au fost martorii unui fenomen miraculos.
Intrebata fiind Maica Domnului de ce pleaca icoana din schit, s-au auzit vorbe naucitoare: "Unde pleaca icoana mea sa mutati schitul, caci austriecii ii dau foc". Atunci, cu spaima-n glas, vornicul Sabie a poruncit: "Fratilor, sa ducem schitul de partea cealalta a Raraului, sa ramana Moldovei peste veacuri, pana trece ceasul de cumpana!"
In mare taina, calauziti de icoana Maicii Domnului, atelajele trase de cai si catari, au transferat intregul inventar, la Chirii, pe versantul dinspre apa Bistritei, a muntelui Rarau. Robii ce se aflau pe paraul de acolo au dat de veste boierului Bals, care s-a infatisat a doua zi cu 20 de calareti si a donat cu grabire 600 de hectare de padure si fanete pentru manastirea careia i-a pus piatra de temelie si a recladit-o pe propria-i cheltuiala. Ieroschimonahul Sisoe, egumenul schitului, a adus lauda lui Dumnezeu prin Sfanta Liturghie.
Incercarile repetate ale credinciosilor, de dupa 1945, de a reconstrui schitul pe vechiul amplasament ales de Petru Rares, au fost sortite esecului. Ateii comunisti s-au opus cu inversunare unor astfei de initiative.
Dupa 1989, aceiasi vrednici si inimosi credinciosi care nu si-au pierdut niciodata speranta si carora li s-au adaugat multi altii, au hotarat sa recladeasca vechiul schit mai frumos si mai impunator. Acum aveau de partea lor si pe actualul staret-arhimandrit, venit in iulie 1992 de la manastirea Bistrita-Neamt.
In numai doi ani si trei luni prin purtarea de grija a Atotputernicului Dumnezeu si cu contributia benevola a credinciosilor, lucrarea a fost finalizata.
La 16 august 1994, glasul celor trei clopote a prins iarasi viata, amestecandu-si dangatele grave cu fosnetul cetinii si cu tumultul cristalin al Izvorului Alb care-si pravale undele spre albia Moldovei. Inalt Prea Sfintia Sa Pimen Suceveanul a rostit binecuvantarea la terminarea constructiei, pe care a si sfintit-o, la data mai sus amintita.
Ctitorii Manastirii sunt Mantuitorul Iisus Hristos si Maica Domnului care se ingrijesc in mod deosebit de acest sfant lacas, in care se gasesc 7 sfinte icoane facatoare de minuni, care aduc vindecare si alinare celor bolnavi si suferinzi.
Manastirea a fost desfiintata de austrieci in anul 1786. S-a reinfiintat dupa 1918, iar in 1959 a devenit schit. In anul 1990 a redevenit manastire. La data de 17 septembrie 2000, P.S. Gherasim Putneanul a sfintit noua biserica a manastirii.
Manastirea Rarau este ridicata sub ocrotirea Sfantului Ioan Bogoslovul si pastreaza cu credinta Icoana Maicii Domnului, Izvoratoare de Mir. O alta icoana, considerata si ea facatoare de minuni si adapostita de Manastirea Rarau, este si cea a Sfantului Ioan Evanghelistul. Icoana Sfantului Ioan Evanghelistul se afla in biserica noua a manastirii.

La ora actuala manastirea domina ca o bijuterie rara Poiana Sihastriei. Asezamantul mai cuprinde 26 de chilii, iar pentru credinciosii care fac pelerinaje, in special duminicile si sarbatorile de peste an, exista posibilitati de cazare cu destinatie speciala pentru credinciosi, carora li se serveste si masa. Chiliile si casa de oaspeti din curtea manastirii pot gazdui intr-o noapte 150 de pelerini.

Programul religios si duhovnicesc e inspirat de la Muntele Athos si de la manastirile Frasinei - Valcea si Sihastria Neamtului. Zilnic se oficeaza Sfanta Liturghie, vecernia si slujba de la miezul noptii, cu privegheri si acatiste ce se impun in programul monastic.
Vorbele Mantuitorului: "Rugati-va si privegheati, ca nu se stie ceasul..." sunt adanc incrustate in inimile si mintile celor 12 vietuitori ai manastirii si sunt cu sfintenie respectate.

Masivul Rarau- ''Pietrele Doamnei''

2008-07-22T12:49:00.005+03:00

>>>Legenda comorii din Rarau<<<

Masivul Rarau

Masivul Rarau adaposteste in partea nordica una din cele mai interesante forme geologice din lantul Carpatilor Orientali, cunoscuta sub numele de Pietrele Doamnei. Accesul in zona se poate face fie din orasul Campulung Moldovenesc, fie prin localitatile Pojorata, Mestecanis, Slatioara sau Chiril.
Asupra originii toponimului Rarau sunt inca discutii : localnicii il explica prin terenul framantat, cu grohotisuri, greu de strabatut, - din constructia "la rau" a luat nastere "Rarau", iar academicianul Iorgu Iordan reluandu-l pe Tikton, atribuie numele unei pasari, soimului, explicatie plauzibila, tinand cont ca in zona este o stanca calcaroasa care se numeste Piatra Soimului. Alte ipoteze sunt mai putin vehiculate.

Pietrele Doamnei

Denumirea stancilor Pietrele Doamnei provine, se pare, de la faptul ca, pe vremea lui Petru Rares - care a gasit aici adapost sigur pentru familia sa - doamna, sotia sa, se urca deseori pe stanci si scruta zorile in asteptarea sotului. Din punct de vedere peisagistic, aceasta rezervatie se prezinta ca o piesa unica in Carpati. Spre sud se invecineaza cu Pietrosul Bistritei, spre vest cu Giumalaul, spre nord cu muntele Tomnatec, iar spre est se intind pajistile Todirescu din preajma codrului secular Slatioara. Ca un fapt inedit, semnalam o ninsoare cazuta pe timp de vara, in zilele de 21-22 iunie 1910.
Intreaga zona reprezinta calcare cu incrustatii de corali, amoniti, alge marine, elemente care formau mari recife, acum 140 milioane de ani, in perioada cretacica, cand acest teritoriu a fost acoperit de marile calde ale oceanului. In perimetrul rezervatiei, pe povarnisul sudic, se afla Pestera Liliecilor, pestera care din cauza turismului haotic si destructiv necesita protectie maxima.

Vegetatia lemnoasa este reprezenta in principal de molid, alaturi de care se gasesc diseminate : plopul tremurator, salcia capreasca, scorusul, mesteacanul. Dintre endemismele ( specii unicat), aici intalnim : micsandra salbatica (Erysimum wittmanii subsp. wittmanii), gusa porumbelului (Silene mutans, subsp.), clopotelul (Campanula carpatica), margareta (Chrysantheumum rotundifolium), Ranunculus carpaticus, Melamporum saxsum, cimbrisor (Thynus comosus), paius ( Festuca carpatica), Dentarea glandulosa. Pe stanci se intalnesc floarea de colt (Leontopodium alpinum), jnepanul (Pinus mugo) si relictul argentica (Dryas octopetala) .

Ion Nemes descopera doua specii noi pentru fauna tarii dintre microlepidoptere : Cnephasia articolana si Chlorochysta cotrata (forma strigulata), fluturi mici de un deosebit interes stiintific.

Fauna este bine reprezentata (urs, lup, cocos de munte, cerb nobil, caprior, etc. ) fiind o caracteristica a zonei montane. Deoarece statutul de rezervatie al aceste zone este adesea incalcat prin actiuni umane distructive care duc la degradari ireversibile ale peisajului, este absolut necesar si civilizat ca turistii sa respecte zonele de campat, amenajate langa motelul Rarau, sa parcheze masinile pana la cabana si sa faca focul pe vechile vetre si in locuri special amenajate. Suprafata rezervatiei Rarau este de cca. 253,0 ha.

S.V.S.U. Crucea

2008-07-17T14:55:00.012+03:00

SERVICIUL VOLUNTAR PENTRU SITUATII DE URGENTA Crucea

(Pompierii Voluntari)

Apel Urgenta: 112 http://www.112.ro/

Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta http://www.igsu.ro/

Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta ,,BUCOVINA'' al judetului Suceava http://www.pompierisv.ro/

BULETIN INFORMATIV

Serviciului Voluntar pentru Situatii de Urgenta CRUCEA

pe anul 2010

Incendiu locuinta Alexandru G. - 12.06.2010

BULETIN INFORMATIV

Serviciului Voluntar pentru Situatii de Urgenta CRUCEA

pe anul 2011

Incendiu la acoperisul unui bloc 08.01.2011

BULETIN INFORMATIV

Serviciului Voluntar pentru Situatii de Urgenta CRUCEA

pe anul 2009

Incendiu BISERICA ''SF. ARH. MIHAIL SI GAVRIIL'' - 11.01.2009
Incendiu MAGAZIN, AGENTIE LOTO SI BAR - 29.01.2009
Incendiu VEGETATIE USCATA (PAJISTI SI MIRISTI) - 22.04.2009-23.04.2009

Fisa/Organigrama SVSU

Grafic control I

Grafic control II

Grafic control 2012

Grafic informare publica I

Grafic informare publica II

Planificarea exercitiilor

Registru istoric

Educatie

2008-07-17T14:44:00.002+03:00

Scoala cu cl. I-VIII Crucea

   Adresa:

sat. Crucea
com. Crucea
jud. Suceava
cod: 727150
Nr. tel : 0230 575 666
Nr. Fax: 0230 575 666

E-mail: scoala.crucea@yahoo.com   Director: Bontea Liana Mirela

                                                            Secretar: Zetu Elena

                                                            Contabil sef: Iosep Camelia Nicoleta

SCURT ISTORIC AL SCOLII DIN

COMUNA CRUCEA

Desi atestat documentar inca de la 1488, intr-un act de danie al domnitorului Stefan cel Mare catre ctitoria sa de langa Humor, Manastirea Voronet, teritoriul actual al comunei Crucea s-a conturat si populat incepand cu anul 1775, sau dupa spusele lui Macarie, egumenul Manastiri Voronet, care declara la 2 decembrie 1781 Comisiei cezaro-craiesti de delimitare a proprietatilor din Bucovina, ca manastirea poseda dincolo de Cordon o ,,siliste’’ pe care s-au facut doua sate: Holda si Crucea.

Odata asezati in aceste teritorii, oamenii si-au construit primele bisericute din lemn, mici si saracacioase (1742), urmatorul pas fiind infiintarea scolilor ca necesitate de invatare a ,,cetitului si socotitului’’ .

In Moldova scolile au aparut mai tarziu decat in celelalte provincii ale tarii datorita atat lipsei de interes a diriguitorilor vremii, cat si a fondurilor necesare. Astfel, Departamentul Instructiunii din Moldova este nevoit in 1853 sa dea o ,,circulara’’ la 33 de mari proprietari rugandu-i sa deschida scoli in targuri si sate, nevoile acestora fiind suportate de arendasii mosiilor, constituind o conditie de arendare.

Scoala din satul Crucea a fost infiintata (dupa spusele primului ei invatator Gheorghe Cretulesc) in anul 1864, avand drept local o casa taraneasca. Incepand cu 1896 ,,Majestatea Sa Regele a binevoit a cladi si in Crucea un prea frumos local de scoala, inzestrandu-l cu cele trebuitoare…’’ .

Scoala functioneaza in salturi, pana in 1880 cand isi reia activitatea cu un numar de 14 elevi.

La inceputul sec. al-XX-lea, mai precis in anul 1905, functioneaza cu 77 elevi in patru clase primare. In anul 1919 are un numar de 63 elevi in sase clase, purtand denumirea de ,,Scoala primara rurala mixta’’. De-a lungul timpului a purtat denumirea de ,,Scoala elementara de 4 ani’’ , ,,Scoala elementara de 7 ani'' , ,,Scoala generala de 8 ani'' , ,,Scoala generala de 10 ani'' in prezenta avand titulatura de ,,Scoala cu clasele I-VIII Crucea’’ .

Numarul de elevi a crescut constant, devenind imperios necesara construirea unui local nou si modern. Astfel in luna noiembrie 1979 s-a dat in folosinta localul in care functioneaza si astazi. ,,Scoala veche’’ cum I se spune, este ultima cladire in care s-a desfasurat activitatea inaintea mutarii in localul nou. In imobilul, bine conservat de altfel, isi desfasoara procesul de invatamant 3 grupe de gradinita si clasele primare.

Scoala a functionat dintotdeauna cu predare in limba romana, pe teritoriul comunei nevietuind alte etnii. De la darea in folosinta a scolii noi s-au realizat progrese mari in ceea ce priveste baza didactico-materiala, calitatea resurselor umane care o slujesc (numai personal didactic calificat), toate acestea reflectandu-se in demersul actului pedagogic.

Multumim D-nei directoare BONTEA LIANA MIRELA

si d-nei secretare ZETU ELENA

pentru scurtul istoric pus la dispozitie…

Scoala Cojoci, Crucea Suceava

Ocolul Silvic Crucea

2008-07-17T14:21:00.000+03:00

Ocolul Silvic Crucea

Adresa: com. Crucea, sat Crucea
jud. Suceava
Sef ocol silvic: Gavril Ilisoi
Contabil Sef: Alior Cimpoiesu
Tel: 0230/575592
Mobil: 0722/500283
Fax: 0230/575592
E-mail: crucea@suceava.rosilva.ro

Prezentare

2008-07-17T14:04:00.011+03:00

PREZENTARE

Com. Crucea este o localitate situată pe valea Bistriţei , în jud. Suceava .

Com. Crucea se situează în partea de Sud-Vest a jud. Suceava la o distanţă de 145 km de Municipiul Suceava şi la 35 km de oraşul Vatra Dornei . Com. Crucea este caracteristică zonei montane ,a munţilor Stânişoarei . . .

SUPRAFAŢĂ: 15.130 ha

POPULAŢIE: 2357 loc.

RELIEF: montan

SUPRAFAŢĂ INTRAVILAN: 76 ha

SUPRAFAŢĂ EXTRAVILAN: 15.054 ha

NR. GOSPODĂRII: 748

NR. LOCUINŢE: 748

NR. ŞCOLI: 2

NR. GRĂDINIŢE: 2
Ziua Localității : 14 septembrie

Specificul comunei Crucea este exploatarea de minereu , creşterea animalelor şi exploatarea lemnului . . .

ÎNVECINARI : la N cu or. Câmpulung Moldovenesc , la N-E cu com. Stulpicani , la E cu com. Ostra , la S cu or. Broşteni , iar la V cu com. Dorna Arini

ECONOMIA: * exploatarea şi prelucrarea lemnului * minereu nemetalefier * creşterea animalelor: ovine, bovine ,etc.

AGRICULTURA: o suprafaţă totală de 2.865 ha din care : 51 ha arabil , 1.619 ha păşuni şi fâneţe de 1.195 ha Păduri de răşinoase şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră , se întind pe o suprafaţă de 11.888 ha

INFRASTRUCTURĂ: este posibil doar accesul pe cale rutieră . Lungimea drumurilor publice este de 27,3 km . . . .

SĂNĂTATE: prin intermediul unui dispensar uman ,deservit de un medic şi două cadre medii, dar şi un dispensar veterinar deservit de un medic veterinar . . . Mai nou avem si o farmacie medicala umana ce deserveste populatia comunei Crucea.

Com. Crucea dispune de o reţea cu apă potabilă a cărei lungime este de 5 km , iar canalizarea este de 1,5 km Facilităţi investitoare sunt dezvoltarea turismului şi agroturismului. . .

Condiţii deosebite de dezvoltare a turismului în zonă

OBIETIVE TURISTICE: * rezervaţia naturală Todirescu şi masivul Rarău ,* peștera Liliecilor Rarău, *Piatra lui Toader, * sfânta Mănăstire Rarău , * Pietrele Doamnei din masivul Rarău , * cabana Rarău situată pe vârful muntelui ,foarte aproape de Pietrele Doamnei şi staţia meteo IAŞI ,
* Munții: Rarău, Giumalău, Pietrosu, Cheile Zugrenilor, * Moara Dracului: Râul Bistrița (rafting)* * * * *
COMUNICAŢII ŞI TELECOMUNICAŢII: * televiziune prin cablu şi satelit , * telofonie fixă şi telefonie mobilă , * internet , etc. * * *

Descriere: . Este strabatuta de raul Bistrita, paraul Barnarel, paraul Crucii, paraul Chiril, paraul Lesu. Este specifica zonei montane a muntilor Stanisoarei , in vecinatatea Masivului Rarau si a Pietrosului Bistritei. Se afla situata pe DN17B.

Crucea este o localitate în judeţul Suceava, Moldova, România. Principalul venit al satului este mina de uraniu. Datorită acesteia, Crucea este o potenţială zonă turistică.

Sate componenete: Crucea, Satu Mare, Cojoci-Lunga, Chiril , Colonia Leșu Ursului.

Localitati infratite: Zoersel-Belgia, Moutier-Elvetia

Solul: Principala bogatie este padurea.

Subsolul: Zacaminte de uraniu exploatate de Exploatarea miniera Crucea apartinand Companiei Nationale a Uraniului.

Istoricul asezarii: Atestata intr-un act de danie al lui Stefan cel Mare in 1488 prin care tinutul Crucea este donat manastirii Voronet. Aici au poposit niste calugari sihastrii din Slatina Bucovinei, construind un bordei si o cruce mare din lemn de brad. Dupa o vreme, calugarii s-au retras, ramanand in locul lor crucea. De aici si numele localitatii de azi. Numele de ,, CRUCEA `` vine de la o cruce mare de lemn ,lăsată de călugării sihaştrii care au poposit în ţinut . . . Haiducii din zona l-au ales ca loc de intalnire numindu-l « la cruce » sau « la crucea paraului ». Aici s-au refugiat romanii de sub ocupatia austriaca in 1775. Crucea este descrisa literar de Alexandru Vlahuta in Romania Pitoreasca si Mihail Sadoveanu in Baltagul.

Politia

2008-07-17T13:53:00.004+03:00

Postul de Politie Crucea

Şef post: ag. şef ILIŞANU GABRIEL

Agent: Gusetu Costache Andrei (aj. sef post)

Agent: Schipor Silviu

Nr tel. Post de Poliţie Crucea: 0230/575594

Profilul neconvenţional al poliţistului

     Un poliţist trebuie să aibă ceva din toţi oamenii . Să fie un " păcătos " şi un " sfânt " , un " vagabond" şi un " domn " . Este cel mai căutat , dar şi cel mai puţin dorit dintre oameni . Fiinţă stranie , căruia i se spune " domnule " în faţă şi " câine " pe la spate .
   Lui i se cere să fie atât de diplomat , încât să poată potoli o dispută între doi indivizi , lăsându-l pe fiecare dintre ei să creadă că a câştigat . Dacă poliţistul este îmbrăcat la " patru ace " va fi considerat un " snob " , daca nu este " şleampăt " . Dacă se poartă amabil este un " crai " , dacă nu este un " necioplit " . Poliţistului i se cere să se lupte cu doi indivizi mult mai puternici decât el fără să-şi şifoneze uniforma sau fără să folosească forţa ; dacă o încasează este un "fricos" , iar dacă-i scapă vreo palmă vreunui agresor este considerat " brută " .
   Poliţistului trebuie să ia , într-o secundă , o hotărâre pentru care un avocat experimentat trebuie să se cumpănească bine , luni de-a rândul . Lui i se cere să fie expert în mânuirea armelor de foc , dar să le folosească în extremis . Să tragă şi să nimerească infractorul , dar fără a-i pricinui vreun rău şi apoi să dea socoteală de ce a tras .
   Un poliţist trebuie să ştie tot , dar să nu spună nimic . Să intre în locurile unde se comit toate păcatele lumii , dar să nu săvârşească vreunul . Lui i se cere să descrie o crimă pornind de la un amărât de fir de păr , ba chiar să afle , astfel , numele vinovatului şi locul unde se ascunde . Dacă îl descoperă pe ucigaş , înseamnă că a avut "noroc chior " , dacă nu este un " ageamiu " . Când este avansat în funcţie înseamnă că " a avut o pilă , undeva sus " , dacă nu înseamnă " că nu-i bazat " .
   Poliţistul trebuie să lucreze zi-lumină pentru a descoperi un martor care a văzut totul , dar refuză să-şi amintească . El scormoneşte în dosare şi scrie rapoarte cu scopul de a stabili o probă infailibilă care va fi certamente distrusă de " savanţii " săi confraţi .
   Poliţistul trebuie să fie preot , asistent social , diplomat ... Un dur , dar şi un gentleman . Mai presus de toate însă , i se cere să fie un geniu şi să aiba o viaţă de familie ireproşabilă , până la adânci bătrâneţi . Asta , evident , dacă apucă să trăiască până-şi vede copiii mari .
   V-am prezentat succint profilul unui om , căruia , rareori , cei pe care îi ajută îi spun PRIETEN .
   < extras din revista IPA - Secţiunea Franceză >

Eliberarea certificatelor de cazier judiciar se face conform Legii 290/2004 şi O.G. 128/2000 astfel:

CERTIFICATUL DE CAZIER JUDICIAR SE POATE ELIBERA PE LOC. PENTRU A VENI ÎN SPRIJINUL DUMNEAVOASTRĂ, PUTEŢI DESCĂRCA Şi COMPLETA CU DATELE PERSONALE UN MODEL PREZENT PE ACEST SITE. VĂ PUTEŢI PREZENTA LA GHIŞEU CU ACEASTĂ CERERE.

Formular cerere cazier AICI

Pentru a sesiza faptele de coruptie săvârşite de personalul Inspectoratului General al Poliţiei Române (indiferent de unitatea în care lucrează), puteţi apela linia telefonică gratuită a Direcţiei Generale Anticoruptie:

În ceea ce priveşte alte plângeri sau sesizări, puteţi contacta Inspectoratul General al Poliţiei Române, la numărul 021/316.66.55 – Relaţii cu Publicul sau, pentru situaţii de urgenţă, apelaţi 112.